Responsabilitatea lui Isărescu şi a BNR pentru situaţia din ultimii 10 ani e încă o problemă aprinsă (din punctul meu de vedere, responsabilitatea e atît de evidentă precum rezultatele politicii BNR). Ce vreau să semnalez însă este violenţa discursurilor care vin dinspre BNR în ultima perioadă de la băieţii lui Isărescu, noua generaţie beneristă, Lucian Croitoru sau Lazea fiind exponenţii. Oamenii predică poiltici de o violenţă incredibilă din fotoliile unei instituţii publice care se presupune că ar trebui să dea măcar aparenţa raţionalităţii.
Cîteva declaraţii ale lui Valentin Lazea merită reluate la nesfîrşit. Nu e un nebun oarecare de prin BNR, e totuşi economistul-şef al acestei instituţii, personaj care pare smuls din textele lui Rebreanu despre 1907.
„Orice politică de consolidare a terenurilor trebuie abordată atât cu instrumente de natură stimulativă, cât și cu cele de natură punitivă. Și asta deoarece numai cu partea bună, cu binele, nu se ajunge prea departe. (…) Partea stimulativă în această poveste a consolidării o constituie programele de genul rentei viagere sau pensionării anticipate care, însă, nu mai sunt disponibile, potrivit discuțiilor existente la nivelul Comisiei Europene (CE). (…) Însă, întrebarea logică pe care ar trebui să ne-o punem este cu privire la partea penalizatoare, cea care l-ar putea obliga pe micul fermier, vrând-nevrând, să meargă spre consolidare. (…) N-am făcut nimic dacă aplicăm o taxă mărită celor fermierilor mijlocii sau mari. Noi avem interesul să-i scoatem din agricultură pe agricultorii subzistență, pe cei care sunt mici. Sigur, lor nu le va conveni această măsură. Aici vorbim de o măsură pe termen lung și de una cu efecte benefice”
Lazea nu e singur. El e doar un mic purtător de cuvînt ideologic. Ce-o fi ştiinţific-economic într-o astfel de afirmaţie? Mai nimic, e un soi de îndemn la execuţie cu arme