Relaţiile în cadrul unor familii recompuse sunt, de cele mai multe ori, greu de gestionat. Copiii ai căror părinţi sunt vitregi au, de cele mai multe ori, dificultăţi în acceptarea Relaţiile în cadrul unor familii recompuse sunt, de cele mai multe ori, greu de gestionat.
Copiii ai căror părinţi sunt vitregi au, de cele mai multe ori, dificultăţi în acceptarea autorităţii acestora. Pe de altă parte, şi părinţii vitregi sunt dezorientaţi şi nepregătiţi pentru relaţia cu copiii partenerului. Catherine Audibert, psiholog şi psihanalist, se ocupă de mai mulţi ani de aceste probleme legate de relaţiile interfamiliale dintre copii şi părinţii "second-hand".
De cele mai multe ori, când o relaţie de cuplu şi o căsnicie implică şi existenţa unor copii dintr-o căsătorie anterioară, părintele vitreg se simte stânjenit în noua ecuaţie domestică. Speranţele că îşi va iubi copiii "de import" la fel de mult ca şi cum ar fi propriii copii sunt de multe ori spulberate în momentul în care se confruntă cu respingerea arătată de cei mici.
"Cei mai mulţi dinte părinţii vitregi nu ştiu deloc care le este cu adevărat locul în noua familie", subliniază Catherine Audibert. "Care sunt limitele între care pot interveni? Care le sunt drepturile faţă de copiii soţului sau soţiei? Care le sunt îndatoririle? Oare se vor împăca? Oare le vor putea spune nu atunci când este nevoie? De cele mai multe ori, astfel de întrebări nu au un răspuns, deoarece în acest domeniu delicat nu există repere stricte", explică în continuare Catherine Audibert.
"Nu eşti părintele meu!"
Este laitmotivul copiilor atunci când vor să se sustragă autorităţii exercitate de părintele vitreg. Şi, în parte, mulţi psihiatri le dau dreptate. Este chiar şi fraza cu care o cunoscută specialistă franceză în pedopsihiatrie, Marie-Claude Vallejo, şi-a intitulat o lucrare dedicată acestor proble
