Secolul XXI este dominat de frici colective precum terorismul, islamofobia, xenofobia. Nevoia de securitate amplifica angoasa, iar societatea moderna s-a transformat tot mai mult intr-un soi de Big Brother
„Razboiul e pace. Libertatea este sclavie. Ignoranta e putere", scria George Orwell in cartea sa „1984". Oamenii sunt indoctrinati sa se teama de azilanti, de schimbarea climatica, de teroristii nebuni, de nicotina, calorii, Al-Qaida si chiar unii de altii. Guvernele occidentale perfecteaza politicile fricii, deoarece populatiile infricosate se supun controlului lor fara a mai pune intrebari. Statele Unite si Marea Britanie conduc plutonul in acest „cosmar orwellian".
Apelurile la frica sunt frecvent folosite in marketing si politici sociale ca metode de convingere. Frica este un factor de schimbare a atitudinii. Studiile au aratat ca, daca mesajul este prea agresiv sau prea infricosator, el este respins de indivizi. Folosirea spaimei in mod moderat are o eficienta mai mare.
Noam Chomsky spunea ca apelul la teama joaca un rol social in opresiunea la scara larga, iar institutiile politice si mass-media folosesc apelul la frica pentru a creste conformismul social, pentru a mentine statu-quoul, transmitand mesaje de genul: „Daca nu introducem pasapoartele biometrice, teroristii vor ataca din nou", „nu vrem ca fumul de la armele de foc sa devina nori in forma de ciuperca" (presedintele SUA, George W. Bush).
Rolul mass-mediei
„Nu cred ca vreti ca domnul Jones sa se intoarca!" ar fi un alt exemplu de propaganda bazata pe spaima, din satira „Ferma Animalelor" de George Orwell.
Cultura fricii se bazeaza pe cateva trasaturi definitorii: obsesia sigurantei personale, lipsa increderii in oameni, deresponsabilizarea individului si incriminarea oricarui tip de risc asumat, minimalizarea actiunii individuale, pervertir
