Am avut o săptâmână sportivă plină. Am văzut fotbal cu toptanu, şi vai ce va urma... saptămâna asta: decisivă, istrizantă, istorică poate... dar oricâte partide de campionat intern, spaniol, italian, francez, derby-uri mari ca Juve - Napoli, ori dezechilibre ca acele cinci boabe date de Real Madrid, sau tristul Betis Sevilla versus Barcelona, unde catalanii fără de Messi plecat repede din teren, au bătut cu 4-1, dar unde publicul şi-a ovaţionat echipa, da!
învinsă chiar cu atât: 3 goluri diferenţă... lucru care mi-a amintit de meciul de Cupă al Rapidului, cel recent cu Petrolul, unde a fost la fel: galeria a aclamat după meci, mai bine de un sfert de ceas echipa, printr-o mişcătoare solidaritate a învinşilor, a celor mulţi..., o solidaritate a sărăciei sociale... post-comunardă... ce frumos! „ce mişto!"... ca să citez dintr-un vers muzicalizat al minunatului poet Foarţă... ori, fie că a câştigat Rapid, chinuindu-se cu ultima clasată... orice, orice... eu nu am renunţat la turneul de tenis de la Londra..., cum nici la cel anterior de la Paris câştigat de Djoko.... asta, poate dintr-un subconştient semn de solidaritate cu nunta Marelui Ilie Năstase... la care am fost şi care m-a împiedicat să văd meciul Rapidului, şi „tenisurile" de sâmbătă... cred că, dacă favoritul meu, Nole Djokovic, ar afla că aş fi fost în stare să-l „trădez" - dar el a jucat duminică noaptea şi l-am prins... - nu s-ar fi supărat.
Mai ales ştiind că am împărţit noaptea la Poiană cu oameni de tenis ca Naşul lui Ilie, Aurel Munteanu divizat sentimental de la fotbal spre tenis... cu Dinu Pescariu-Senior, D. Hărădău, Traian Marc tatăl portarului Coronei... şi cu, probabil „antrenorul anului", cel al Simonei Halep, Adrian Marcu...
Da, o săptâmână de fotbal dominată de... tenis... şi, stai că nu e gata... eu scriu asta ce citiţi acum azi, luni la prânz şi Nadal -Djoko e abia diseară
