„Mă dau în vânt după cumpărături” tratează într-o manieră amuzantă dependenţa de cumpărături şi puterea limitată a cardului.
Rebecca Bloomwood (Isla Fisher) este o new-yorkeză dependentă de cumpărături, care visează, încă din copilărie, să lucreze ca redactor într-o revistă de modă. Dar tot ceea ce primeşte este o rubrică la un ziar financiar. Culmea ironiei e că tocmai ea, o cheltuitoare fără pereche, scrie în articolele ei despre cum pot oamenii face economie.
Ispititoarele vitrine
Rubrica devine rapid una dintre atracţiile publicaţiei, iar Rebecca se trezeşte vedetă peste noapte. Dependenţa de shopping ajunge să îi pună în pericol atât conturile, cât şi relaţia cu partenerul de viaţă. Rebecca trebuie să ia atitudine şi să se salveze din faţa omniprezentei ispite: vitrinele magazinelor.
Tânăra se convinge cu uşurinţă că obiectele pe care pune ochii în magazin, fie că e vorba de o eşarfă sau de o carte, îi sunt absolut necesare. Mai mult, atunci când are de ales între două articole asemănătoare, face pace cu ea însăşi cumpărându-le pe amândouă. Toate problemele, de familie sau de serviciu, îşi gă sesc rezolvarea după o hoinăreală prin magazine.
Colecţie şic
Reacţiile compulsive ale Rebeccăi şi „boala” de care suferă, în general, reprezentantele sexului frumos sunt tratate cu detaşare şi umor în acest film, aflat cumva în aceeaşi categorie cu „Totul despre sex”, „27 de rochii” şi „Diavolul se îmbracă de la Prada”.
Producţia nu este o capodoperă, dar e amuzantă, iar Isla Fisher rămâne o prezenţă extrem de agreabilă şi nostimă în acest rol.
Dincolo de povestea în sine, ecranizarea primei cărţi dintr-o serie întreagă a Sophiei Kinsella se constituie şi într-un dicţionar de modă. Iar costumele purtate de Rebecca sunt semnate de faimoasa stilistă Patricia Field, crea t
