Vom merge, ca in perioada interbelica, la un picnic pe malul Prutului, sa ne bem berea si sa ne mincam micii privind tirurile care serpuiesc pe sesurile Moldovei, printre colinele lui Stefan cel Mare, ocolind Iasul. La unison, oamenii politici ieseni din barca puterii au salutat cu entuziasm numirea, dupa 100 de ani de asteptare, a unui prim-ministru iesean, in persoana lui Mihai Razvan Ungureanu. Putin a lipsit ca pocnetul sticlelor de sampanie sa nu acopere zumzetul surd al eternelor hiriieli politice bahluiene. Nici mass-media iesene nu au fost, de altfel, mai putin entuziasmate, vazind in numirea celui alintat "MRU" ocazia de iesire a Iasului din izolarea din ultimii cel putin 20 de ani. Anuntarea, la scurt timp, a organizarii la Iasi a unei sedinte de guvern comune romano-basarabene a ridicat cu inca doua-trei linii temperatura entuziasmului local. Pentru o clipa, Iasul s-a revazut capitala a Romaniei. Primarul a anuntat imediat pregatirea unui teanc de proiecte iesene, pentru care se cerea o finantare de 150 milioane lei. Oricit de putin din aceasta suma s-ar fi primit prin virful pixului ieseanului "nostru" de la Centru, tot ar fi insemnat ca Iasul incepe sa iasa din izolare. Dezamagirea, cel putin pina la aceasta ora, s-a dovedit a fi cu atit mai crunta cu cit mai mari fusesera sperantele. Daca Mugur Isarescu, pe atunci premier, dadea Iasului banii necesari refacerii unui drum, Raducaneni-Rosu, sau Adrian Nastase, in 2004, arunca in stinga si in dreapta cu promisiuni de zeci de milioane de lei, din care unele chiar aveau sa se materializeze, buzele strins lipite ale lui Mihai Razvan Ungureanu au ramas imobile, iar miinile adinc infipte in buzunarele parpalacului de premier. Pe rind, Iasul a fost uitat la impartirea banilor pentru deszapezire, de parca in judetul nostru nu ar fi nins si nu ar fi fost drumuri blocate. In schimb, Botosaniul a primit astfel de fo