„Politicieni ai dreptei, sfădiţi-vă liniştiţi, Ponta lucrează pentru voi!“
– Vreau să vă dau o veste bună!
– Era şi cazul, dar nu prea credem. De unde veşti bune în zilele noastre?
– Anunţ, aşadar, că dreapta noastră (aproape în totalitate) se va reuni într-un singur partid mare. Partid, spun, nu alianţă.
– Fii serios, dom’le. Şi cum se va numi?
– Habar n-am.
– Cine o va conduce?
– Nu ştiu.
– Ce ideologie va afişa?
– Nici asta nu ştiu, dar pesemne că ceva popularo-liberalo-democrato-conservatoro-naţional.
– Când se va întâmpla minunea?
– Probabil că înainte de alegerile generale din 2016.
– Bine, dar ceea ce se vede acum contrazice flagrant această profeţie: PDL pare fracturat profund, chiar dacă în final nu-i va mai exclude pe „intelectuali“. Oricum, sub conducerea lui Blaga el se îndreaptă spre nadir, pentru a ne exprima poetic, sau spre un 7-8%, spre a ne exprima prozaic. Mişcarea Populară, susţinută de Băsescu, îl ameninţă de pe dreapta şi partidul ieşit de acolo va smulge poate şi grupul Udrea de la PDL. De pe stânga îl ameninţă grupul dizidenţilor din PNL în frunte cu Chiliman, poate chiar Tăriceanu. Dinapoi pândeşte neo-DA–ul lui MRU şi Aurelian Pavelescu, asta pentru a nu mai vorbi despre Mihail Neamţu cu a sa Nouă Republică, care planează vultureşte pe deasupra tuturor. Cum să se reunească atâtea ambiţii, cum să se aplatizeze atâtea orgolii, ce par a fi invers proporţionale cu forţa reală a grupării? Cum să se renunţe la atâtea combinaţii şi interese de grupuscul în favoarea binelui general? Îi vedeţi pe liderii dreptei (mă refer desigur la cei aflaţi în opoziţie) – Chiliman, MRU, Blaga, Tăriceanu, Udrea, Macovei, Preda, Neamţu şi, ultimul pe listă, Băsescu – fie şi numai dându-şi mâna la o întrunire generală „a dreptei“ şi făcând fie şi o „poză de familie“ împ
