Si cei din preajma Bordeiului ar vrea sa stea, si ei, sarmanii, pe-o banca, asa, cum se statea cindva, in acel Bucuresti al unei lumi ce-a disparut sub tavalugul rosu. Nu se mai poate, pentru ca luxurianta Codrilor Vlasiei a ramas doar in basme. Bucluc mare cu asa-zisul parc, pentru ca isteria orasului vinzoleste, la fel, si spatiul vegetal. Analistul se opreste la Agronomie, departe de isteria trotuarelor din centru, ceva mai aproape de miezul pamintului. Se asaza pe banca si sta. Sadovenian. Tipenie de om. Doar, din cind in cind, fete, doua cite doua, de o gingasie de salon fitnes, intrind sau iesind din cladirea lui de la Brad. Vor alege ele, finutele, in final, tarlaua cu duritatile ei inimaginabile?! Atit aici. Se ridica, o ia spre Breazu, trece de Statiunea lui Cotea si-o coteste brusc la stinga, pe-un drumeag ce pare sa duca nicaieri. Pietrisul pantei coboritoare, gata sa-i strimbe picioarele, obisnuite cu trotuarul. Asta a si vrut. Dupa vreo zece minute, iata-l in fata cimitirului. In care stie ca-i ingropat ilustrustrul matematician Mangeron. Il si vede. Ocoleste cimitirul si-o ia in sus, patrunde in Gradina Botanica, unde regaseste - ce placere enciclopedica! - placutele cu denumiri latine. Iata-l si pe Anastasie Fatu, intemeietorul botanisticii publice, in acelasi frumos bronz, caruia ii dedica o reverenta cu floare la rever. Iese in strada si ia loc pe terasa barului, comandind un binemeritat Tuborg. Ce-a fost asta? In aroma licorii de aur vede raspunsul: un voaiaj simbolic! Si cei din preajma Bordeiului ar vrea sa stea, si ei, sarmanii, pe-o banca, asa cum se statea cindva, in acel Bucuresti al unei lumi ce-a disparut sub tavalugul rosu. Nu se mai poate, pentru ca luxurianta Codrilor Vlasiei a ramas doar in basme. Bucluc mare cu asa-zisul parc, pentru ca isteria orasului vinzoleste, la fel, si spatiul vegetal. Interese in care sint implicate figuri de pr