Ciubucurile de la pacienţi, excursiile plătite de producătorii de medicamente şi toleranţa conducerii la malpraxis sunt preferate \"exploatării\" la patron. Sursa: REUTERS

Comisioanele la achiziţii, congresele şi excursiile "exotice" pe banii concernelor de medicamente, clasica şpagă de la pacient, toleranţa şefilor faţă de greşeli, dar şi posibilitatea de a trata cazuri grave şi de a creşte profesional sunt motive pentru care mulţi medici se agaţă de un loc călduţ la stat.

Favorurilele şi şpaga cresc direct proporţional cu renumele spitalului şi al doctorului, astfel că şefii de secţie şi marii profesori ajung să-şi scoată de câteva ori salariul din plăţi informale.

Cei din eşalonul al doilea aleg să-şi suplimenteze veniturile lucrând part-time la privat, fără a renunţa la postul de la stat.

Consultanţi în domeniul sănătăţii, medici de la stat şi privat dezvăluie motivele pentru care mulţi doctori nu agrează privatizarea şi vor să rămână bugetari.

1. Comisioane la achiziţii

Experţi în sănătate publică spun că medicii cu poziţii fruntaşe în spitale au acces la comisioane de la licitaţiile pentru aparatură şi materiale.

Doctorul Marius Uscatu, specialist ortopedie, lucrează exclusiv în privat şi este convins că transferul medicilor de la stat la privat ar însemna venituri de două- trei ori mai mici.

"Se învârt sume fabuloase la stat, un şef de secţie ia comisioane de 10-20% din contractele încheiate cu diverşi producători", spune medicul Uscatu.

În sistemul privat, în schimb, "unde se negociază intens fiecare achiziţie, aceste practici nu îşi au locul. La stat, unde cheltuielile se fac din bugetul casei de asigurări sau al Ministerului Sănătăţii, fără a avea răspunderea directă a performanţelor economice, nu există acestă responsabilitate", explică dr. Bogdan Sme