Într-o comună din Prahova, Ceraşu, într-o bună dimineaţă, un pădurar a prins un hoţ. Hoţul tăia în neştire brazi de pe o proprietate privată (despre brazii ăştia aveam să aflu că ar fi avut cîteva sute de ani). Este aşadar prins, legat şi dus întins la secţia de poliţie. Aici, una din două: ori proprietarii se constituie parte civilă şi-l aruncă (şi pe sine aşijderea) în tenebrele sistemului judiciar, ori totul rămîne la buna înţelegere, dosarul hoţului plecînd doar înspre Judeţeană, unde probabil va fi fost pierdut într-un noian de alte dosare. În orice caz, de la secţia de poliţie, infractorul n-a putut ieşi fără măcar o pedeapsă pilduitoare: i s-a impus, aşadar, ca pe propriile puteri, cu caii personali, cu spatele particular... etc., să care din deal toţi brazii tăiaţi (ilegal) şi să îi depună (legal), taman în curtea proprietarilor. Aşa s-au trezit aceştia, a doua zi, blocaţi, la propriu, în propriile case, de buştenii aduşi de infractor, în spiritul legii. Pedeapsa i-a convenit însă de minune hoţului care se văita, nu de spate, ci de: "daâ numaâ nu mă daţi în judecată, că vă aduc mintenaş şi alţii... cîţi copaci vreţi... şi de-ai voştri, da, daâ şi de-ai altora, nu contează, numaâ să mă lăsaţi să scap!"
...Cam acestea ar fi infracţiunile la sat. Cam acestea, pedepsele. Pentru că aici vorbim totuşi de comunităţi mici, cuprinse de fenomenul "toată lumea cunoaşte pe toată lumea", de un timp molcom şi cumva rupt de realitatea tumultului urban. Dacă de veşnicie mai dai, de infracţiuni "serioase" nu prea.
"...Există mici găinării, cîte un scandal cu bătaie pe la discoteca locală, puţină violenţă în familie" - îmi descrie, pe scurt, juristul primăriei din Comloşu Mare, tabloul infracţional al satului de frontieră, infracţiuni minore, care şi astea se petrec însă "o dată la nu ştiu cîţi ani!".
Despre pedepsele aplicate hoţilor, "găinarilo
