Mircea NEDELCIU
Tratament fabulatoriu
Cuvint inainte de Sanda Cordos
Editura Compania, Colectia „Contemporani“,
Bucuresti, 2006, 310 p.
„Chiar asa visasem in tren in cele citeva minute cit atipisem cu capul proptit in causul palmei si cu dosul miinii lipit de geamul rece: un fel de aparat cu pendul si cu un virf de ac lasind pe o hirtie de calc o urma de cerneala rosie; trebuia sa aduc virful acului intr-un punct din centrul hirtiei si nu reuseam; liniile rosii de pe hirtie se tot aglomerau si incepeau sa figureze pesti, serpi, dragoni, cai baltati“. Nu stiu cit de repede recunoasteti in acest citat o fraza din debutul Tratamentului fabulatoriu.
Romanul este celebru mai ales prin Prefata lui, atit de controversata in momentul aparitiei cartii (1986, la Cartea Romaneasca), explicitata ulterior de Mircea Nedelciu insusi, la editia a doua a romanului, publicata la Editura All, in 1996 (Avertisment la editia a II-a – 1996). Iata ca, la 20 de ani de la editia princeps, Editura Compania publica o a treia editie, in seria de autor Mircea Nedelciu (inceputa cu romanul inedit Zodia scafandrului si continuata cu reeditarea volumului antologic de Proza scurta si a romanului Zmeura de cimpie). Fraza citata (re)descopera cumva un Mircea Nedelciu vechi si nou, fiindca visul/dorinta personajului Luca de „a face punctul“ – care deschide si bucleaza spirala temporala si intertextuala trasata de roman – evoca, pe de o parte, precizia cvasimatematica a romancierului, pasiunea (amatoristica, desigur) pentru stiintele exacte, transpusa in rigoare stilistica, dar pe de alta parte, dezvaluie si pasiunea contrara: pentru joc (jocul cu miza!), pentru fabulatie, pentru arborescenta. Nedelciu merge pina la capatul rigorii, acolo de unde se vede – asa cum de pe colinele din Fuica se zareste Valea Plinsii – ca barocul e cealalta fata a clasicis
