Raspund aici doar la cea mai grava afirmatie pe care dna Petreu o face în ce ma priveste (a se vedea numarul trecut al revistei), si anume ca as inventa articole, se subîntelege, ca sa-mi sustin teza.
Îi sugerasem dnei Petreu: „Ar fi fost deci firesc sa prezinti Cuvântul, altfel spus contextul: un ziar care, pâna în toamna lui 1933, era un cotidian independent politic si de informatie“...
Dumneaei raspunde, citez: „Nici obiectia dnei Pârvulescu ca «Ar fi fost deci firesc sa prezinti Cuvîntul» sa se remarca omisiunea falsificatoare n.m., I.P.t nu este adecvata, din moment ce eu nu am fagaduit o carte de istoria presei ori de istoria ziarului Cuvîntul; iar un articol sal lui Sebastiant cu titlul Familia Cuvântului seu am scris corect: Familia „Cuvântul”, n.m. I.P.t, pe care chipurile l-ar fi gasit dna Pârvulescu în Cuvîntul, si pe care eu l-as fi rastalmacit, as vrea sa îl citesc si eu, daca exista. Dar nu exista: a fost inventat la minut de dna Pârvulescu”.
În loc de alt raspuns, iata fotocopiat articolul din Cuvântul:
Se pare ca pentru dna Petreu, altminteri profesoara de filozofie, lucrurile pe care nu le are în fata ochilor, nu exista. Sa adaug: nu eu trebuia sa cunosc articolul, ci domnia sa, pentru ca nu eu am scris o carte despre Sebastian, ci dna Petreu. Nu eu ma socotesc infailibila, ci dânsa. {i, cu siguranta, nu eu îi acuz pe cei care-mi aduc obiectii ca inventeaza articole si nu eu îi jignesc pe toti si pe fiecare în parte fiindca au îndraznit sa-mi critice cartea. Dna Petreu ar fi putut, cel mult, sa spuna altceva: ca e discutabil daca e vorba de un titlu sau de un subtitlu (personal cred ca e vorba de câteva pagini cu articole de sine statatoare, cum se si vede, asezate sub genericul Cuvântul din 4 noiembrie 1924 pâna astazi). Acuzatia dumneaei, de fals intelectual, arata un anumit tip de gândire, pe care
