"Se dă o luptă, hombres, iar noi pierdem teren!", spune autorul articolului Death of the Male, apărut cu puţină vreme în urmă în Newsweek. Fraza se referă la competiţia pentru locurile de muncă şi rezumă tendinţa din societatea occidentală în toamna-iarna anului 2002, în primăvara-vara aceluiaşi an, şi, mai mult, de la o vreme încoace: femeile sînt preferate de angajatori bărbaţilor şi obţin adesea slujbe mai bune decît aceştia. Normal, ar spune unii, s-a întors lumea pe dos, alţii, cărora li s-ar zbate poate prin minte ideea că totul este doar din cauza feminismului, care-şi face de cap prin lume precum Osama. Explicaţiile date de autor sînt în acest caz necesare: femeile sînt superioare din punct de vedere al rezultatelor universitare bărbaţilor (apropo, numărul femeilor cu studii universitare este acolo mai mare decît cel al reprezentanţilor celeilalte specii), sînt mai serioase în muncă, sînt mai diplomate şi au o prezenţă fizică mai plăcută. În plus, fac mai uşor concesii decît bărbaţii, acceptînd, de pildă o slujbă în alt oraş. Liliana Pagu, preşedinta Asociaţiei Femeilor din România, crede că la noi în ţară mai sus amintita competiţie "este neloială, la promovare avînd acces în primul rînd bărbaţii în timp ce femeile rămîn mereu vioara a doua. Cît despre angajare, sînt preferaţi tot bărbaţii, pentru că nu au probleme de familie, de sănătate sau legate de copii, acestea revenind printr-o inerţie nescrisă tot femeilor." În cele mai multe cazuri, spre liniştea oricărui hombre conservator, bărbaţii cîştigă mai mult decît femeile, pentru că ele "acceptă mai uşor o reducere a salarizării pentru a reuşi să-şi păstreze locul de muncă şi nu ştiu să negocieze." În marile companii însă, doamnele au atît aceleaşi şanse la promovare cît şi aceleaşi salarii ca şi domnii angajaţi în posturi similare. Întrebată cine aduce banii în casă, acum că a mai trecut un secol şi