„Copilul împăcării" este eticheta ce i se pune unui prunc născut într-o căsnicie ajunsă în impas. Decizia de a mai face un copil este uneori o ultimă încercare a unui cuplu de a-și salva mariajul.

Strategia funcționează, iar tăticul care până mai ieri se gândea serios să-și abandoneze consoarta, cu tot cu odrasla inițială, revine la sentimente mai bune. Trucul conjugal se transferă acum și în plan profesional, unde amenințarea de a rămâne șomeră este mai de speriat decât cea de a rămâne însărcinată. La această soluție apelează acum sute de femei care lucrează în sistemul de stat, care își găsesc în maternitate refugiul din calea restructurării. Câtă vreme sunt proaspete mămici, angajatele își salvează locul de muncă, pentru că nu pot fi date afară prea curând datorită statutului lor special protejat - încă - de lege. Mai mult, salariatelor le convine să trăiască din indemnizația de 600 de lei pentru creșterea copilului, plus alocația de 200 de lei. Suma este mai mare, chiar dublă față de salariul redus de Guvern, pe care l-ar primi muncind program întreg. Efectul este benefic: la Constanța, demografia este în creștere de la finele anului trecut. Astfel că generația Ceaușeilor 1967, născută în urma decretului comunist, are un demn urmaș în generația Boculeților 2010. Decrețeii lui Boc sunt copiii experimentului de a reduce drastic veniturile clasei de mijloc, a oamenilor care trăiau din salarii și mai ales din sporuri. Vremea de numărat banii a trecut. Bun venit în lume, noi decreței!