La scurtă vreme după tipărirea ei, în 1999, "Bucate, vinuri şi obiceiuri româneşti" a lui Radu Anton Roman a devenit cea mai îndrăgită carte de reţete a românilor. Şi nu atât pentru volumul uriaş de mâncăruri citate, nici pentru ineditul unora dintre ele, cât pentru scriitura captivantă, care trădează prozatorul inteligent şi dăruit cu o umbră de geniu.
Biblioteca de gusturi
La cinci ani de la dispariţia autorului, Jurnalul Naţional, Editura Jurnalul şi Editura Paideia ("mama" acestei cărţi, căreia RAR îi este "tatăl") reiau proiectul antropologului culinar Radu Anton Roman adăugându-i o serie de note şi citate antropologico-etnografice care nu au mai apucat să fie tipărite în timpul vieţii sale, precum şi câteva sute de fotografii ale felurilor de mâncare, ale spaţiului etnografic românesc şi ale autorului însuşi. Vă oferim, aşadar, o carte nouă - "Poveştile bucătăriei româneşti" -, împărţită în şapte volume, pe care le veţi putea aşeza, după dorinţă, în biblioteca de gusturi ori în bucătăria cu istorii şi legende.
Vom începe periplul nostru prin România Savuroasă chiar mâine, cu primul volum, pornind dinspre sud-est, de la ţărmul mării, traversând Dobrogea cea mult însorită, intrând în lanurile de grâu ale Câmpiei Române şi ţinând malul nordic al Dunării, în amonte, până înspre Cazane.
Vom face această călătorie urmărind "harta" lui Radu Anton Roman, care scria: "Foarte puţini mai ştiu să gătească româneşte, iar şi mai puţini o fac. Se mănâncă pizza şi hamburger, chebab ori sushi. De ce? Din aceleaşi motive - nu le mai amintesc aici - pentru care mai toţi românii, înstăriţi sau săraci lipiţi pământului, beau votcă proastă de cereale (din sticle cu etichete foviste), când au, pe toate drumurile, la un preţ mai mic, rachiu nobil de fructe sau ţuică aleasă! Aşa că - mi-am zis, acum vreo cinci-şase ani
