România sportivă trăieşte intens în decembrie prin prisma naţionalei de handbal feminin, care de azi dă asalt după asalt la Mondialul din Brazilia. Interesul sporit e conferit şi de speranţele pe care şi le pun fanii în această reprezentativă, singura echipă din România capabilă să se bată de la egal la egal cu orice naţiune.

Handbalul a luat faţa fotbalului în România, cel puţin în privinţa emoţiilor, chiar dacă sportul-rege continuă să rămână cel mai popular printre oameni. Meritul îi aparţine exclusiv naţionalei feminine, transformată în ultimii ani într-un bun naţional. ProSport vă explică mai jos cum a ajuns handbalul din România să câştige respectul întregii lumi.

1. Fundaţia s-a pus cu Târcă şi Cosma

Până în decembrie '89, România a figurat în istoria Campionatelor Mondiale la feminin cu o medalie de aur în 1962 şi o alta de argint în 1973. La putere au fost băieţii, care au dominat lumea în această disciplină cu cele patru titluri mondiale. Rocada între cele două reprezentative a început însă să se producă imediat după Revoluţie, în prezent diferenţa fiind inestimabil în favoarea fetelor. Naţionala lui Târcă şi Cosma a început să conteze tot mai mult la turneele finale, ajungând în situaţia de a disputa şi două semifinale de Campionat Mondial, în 1993 şi 1999. S-a poticnit însă mereu la ultimul pas înainte de a urca pe podium.

2. St. Petersburg, momentul de cotitură

Boom-ul s-a produs odată cu adjudecarea medaliei de argint de la St. Petersburg, la Mondialul din 2005. A fost momentul în care prima reprezentativă şi-a câştigat încrederea în propriile forţe, care de cele mai multe ori i-a lipsit, dar şi respectul lumii în domeniu. "Am făcut câteva modificări de rigoare, am adus şi ceva sânge proaspăt la naţională pentru a crea concurenţă şi am pornit la drum. Ne-am propus încă de la început să câştigăm o medalie la Mond