Căldura necesară obţinerii unei temperaturi optime în locuinţă o procurăm la preţuri din ce în ce mai mari, de aceea este imperativă găsirea unor soluţii pentru a o prezerva. Acestea sunt cu atât mai necesare cu cât locuinţa nu a cunoscut îmbunătăţiri care să ridice coeficientul de izolare termică.

Cea mai vulnerabilă zonă este cea a ferestrelor. În cazul ferestrelor vechi, cu tâmplărie din lemn, se produce un transfer termic masiv, deoarece spaţiul dintre canat şi cadrul fix permite, de cele mai multe ori, trecerea unui curent de aer care este cu atât mai puternic cu cât diferenţa de temperatură interior/exterior este mai mare. Chiar şi un spaţiu de 2 mm pe tot perimetrul unei ferestre poate lăsa să se infiltreze în cameră tot atâta aer rece cât ar putea trece printr-un ochi de geam spart.

Soluţia tradiţională la aceste defecte de izolare este cea a săculeţilor umpluţi cu diferite materiale textile care se poziţionează pe lăţimea inferioară a ferestrei - inutil de demonstrat că este prea puţin eficientă. Ce altceva se mai poate face? Înainte să trecem la soluţii, trebuie să spunem că este recomandat să nu fie blocate intrările de aer reglementate, necesare pentru o bună aerisire a locuinţei. În primul rând, dacă ferestrele sunt prevăzute cu obloane, este bine să începeţi operaţiunea de izolare de aici prin dublarea cu pâslă izolatoare a feţelor interioare ale locaşurilor. O a doua categorie de soluţii se referă la izolarea suprafeţei geamurilor. Pentru a ameliora transferul termic din zona vitrată, putem închide un volum de aer inert şi uscat între două geamuri. Există variate metode de a pune în operă această soluţie: geamul suplimentar, geamul dublu şi ferestrele duble.

Cea mai uzitată şi mai ieftină soluţie este cea a bureţilor. Aceştia sunt simple benzi de pâslă, cauciuc sau material plastic care se lipesc sau se fixează în cuie pe cantul