Pe lângă întreprinderi comuniste mai mari funcţionau institute de cercetare al căror scop era proiectarea prototipurilor ce urmau să intre în producţie.
Întreprinderea de Utilaj Greu "Progresul" din Brăila, unde s-au produs celebrele excavatoare cu care "s-a construit comunismul", cum îi plăcea presei vremii să scrie, se baza pe prototipurile gândite de Institutul de Cercetare şi Proiectare a Utilajelor de Construcţii, pe scurt ICPUC.
Acolo nu ajungea să lucreze oricine, trebuia să fii foarte bun meseriaş ca să fii acceptat în echipă. Lăcătuşul mecanic Dorel C. era suficient de bine bazat pe meseria lui, aşa că a primit postul. "Înainte lucrasem la Trustul de Utilaj Greu care repara excavatoare şi buldozere, dar am ţinut să mă transfer la ICPUC, fiindcă ştiam că era o unitate de elită, unde nu poate intra orice cârpaci. Îmi făceam meseria cu plăcere şi m-am bucurat mult când mi s-a aprobat transferul.
Acolo am descoperit, într-adevăr, o altă organizare şi un alt mod de a privi lucrurile, faţă de cel cu care fusesem obişnuit înainte. În primul rând, la ICPUC era o armată de ingineri şi doar o mână de muncitori. Nu lucram decât după desen tehnic, la cotă, iar ce ieşea din mâinile noastre trebuia să fie, dacă nu perfect, aproape perfect. Eram şi mai bine dotaţi decât la alte uzine. Păi, pe vremea aia, să ai polizor portabil - fain, cum i se spune acum - era lucru mare. Alţii nici nu ştiau cum arată, iar noi lucram cu aşa ceva", povesteşte Dorel.
Chiar şi în unităţile de elită se practicau, însă, metehnele din câmpul muncii comuniste. Pe vremea aia s-a inventat metoda "pasării motanului", păstrată cu succes până în zilele noastre. Nici la ICPUC nu se făcea excepţie de la regulile nescrise care spuneau, printre altele, că, dacă ai ocazia să te eschivezi de la o dispoziţie primită de la şef, nu trebuie să eziţi nici
