Transpiratia in exces, care o depaseste pe cea considerata a fi necesara pentru reglarea temperaturii corpului, poarta denumirea medicala de hiperhidroza sau hipersudoratie.
Este o afectiune care poate sa apara la orice varsta, putand afecta atat doamnele cat si domnii. Debuteaza in copilarie sau adolescenta provocand reale neplaceri, de la jena si disconfort pana la adevarate complexe si chiar incetarea activitatii pe care persoana in cauza o desfasoara.
Hiperhidroza poate fi localizata sau generalizata. In acelasi timp putem vorbi de o hiperhidroza primara-esentiala si una secundara.
Hiperhidroza generalizata poate fi cauzata de dereglari ale sistemului nervos autonom, de dezechilibre metabolice, neoplazii, stari febrile, tuberculoza, alcoolism dar si de administrarea unor medicamente.
Anomaliile in functionarea locala a nervilor, in vascularizatia zonei sau in distributia glandelor sudoripare, precum si sindromul Frey, abcesele de glande parotide, nevii si neuropatia diabetica pot cauza hiperhidroza localizata.
Hiperhidroza esentiala apare, in general, pe fondul unor tulburari tiroidiene, hipofizare, a unor afectiuni precum diabetul zaharat, guta, dar si din cauza menopauzei sau a intoxicatiei cu mercur. Nu in ultimul rand, afectarea glandelor exocrine poate duce la aparitia hiperhidrozei esentiale.
Hiperhidroza secundara apare in urma unor afectiuni neurologice, a diabetului, a tireotoxicozei ori a febrei.
Nu trebuie uitata hiperhidroza idiopatica, care este o transpiratie excesiva, permanenta, simetrica, independenta de termoreglare si care are drept cauza excitarea fibrelor colinergice postganglionare. In general are un miros neplacut, existand o predispozitie constitutionala implicata in aparitia sa. Zonele afectate sunt fata, pielea capului, axilele, palmele, talpile si perineul.
Hiperhidroza axilara, palmara, p