Avem in fata o disectie metodica a "mamutului", fara mila si mai ales fara sperante. Zilele trecute, primul ministru al Frantei, Dominique de Villepin, a organizat un soi de simpozion dedicat problemei somajului. Aceasta tema fiind, de la instalarea sa in functie, prioritatea prioritatilor. De altfel, somajul a ajuns in Franta ceva similar pietrei filosofale: ocupa tot imaginarul politic si pare un fel de mister absolut. Mai cu seama dupa ce fostul presedinte, Fr. Mitterrand, ar fi conchis la un moment dat ca in aceasta chestiune nu mai este nimic de facut, caci toate metodele au fost incercate. E adevarat, a uitat sa spuna, in mod viclean, ca somajul masiv, cel de peste zece procente, a aparut in Franta odata cu venirea sa la putere si instalarea unui guvern de stinga.
In fata acestei situatii, Dominique de Villepin s-a decis, asadar, sa ia taurul de coarne. A obtinut unele rezultate, desi proiectul sau major de flexibilizare a pietei fortei de munca, CPE (Contractul primei slujbe), a provocat un refuz violent din partea celor carora le era adresat. Aceasta infringere umilitoare i-a calmat aspiratiile prezidentialiste, dar nu si vointa de a scapa Franta de monstrul somajului. Se parea, la un moment dat, ca gasise solutia miraculoasa. Somajul a coborit la un procent sub bara de zece procente si parea ca este condamnat sa coboare inca. Lucrurile sint neclare sub aspect pur statistic. Economistii seriosi au atras atentia ca, in general, noile locuri de munca sint slujbe finantate de guvern, cu bani publici, si nu creatii ale economiei reale. Dar, la drept vorbind, acest detaliu nu pare sa deranjeze pe nimeni.
Si poate ca acest nou colocviu ar fi trecut la fel de glorios ca si altele daca n-ar fi fost invitat un personaj putin cunoscut la noi, dar destul de cunoscut in Franta: Emmanuel Todd, demograf si istoric, cotat ca un fel de profet in tara sa, dupa ce,