*Cine câştigă, bea toată tăria din piesele capturate

*Ideea i-a venit unui producător argeşean, „ţuicar” din tată în fiu

În pioni a pus ţuică nouă, de un an, mai slabă. În cal, nebun şi tură, ţuiculiţă mai tare şi mai aromată, de doi, trei ani. În regină a turnat ţuica cea mai aromată şi mai bună, veche de 20 de ani, din soiul de prună vânătă românească. Iar în rege a pus ţuica numită „frunte”, adică prima care iese din cazan. Piesele partenerului sunt umplute cu vişinată. Regula e aşa: unul joacă cu ţuica, celălalt cu vişinata. Ce piese capturezi, le desfaci dopul de plută şi le bei. Cine câştigă, se face mangă.

Fiecare piesă e lucrată manual, din sticlă. O tablă de şah ca asta, cu tot cu piese de sticlă umplute cu tărie face 700 de lei. Ideea i-a venit lui Emil Florescu, producător de ţuică din tată în fiu. E din comuna Cuca (Argeş) şi a venit la Bucureşti, la târgul de produse tradiţionale ecologice de la Muzeul Ţăranului Român. „Am schimbat puţin regula jocului, astfel încât acum trebuie să te străduieşti să nu faci şah mat, ca să capturezi cât mai puţine piese. Ideea e nu să te îmbeţi tu, ci să-l îmbeţi pe celălalt”, ne spune. Ţine pe masă autorizaţia de producător a bunicului, de pe vremea regelui. „Ţuica e făcută din livezile de pomi pe care i-am moştenit de la bunici. Sunt din soiuri româneşti, selecţionate natural de bunici, foarte rezistenţi la boli şi la secetă”, mai spune producătorul.

Cum creşte para în sticla cu ţuică

Toată ţuica de vânzare o ţine ambalată artistic, în sticle sub formă de pară, de struguri sau de butoiaş cu robinet. O astfel de sticlă cu ţuică de trei ani costă 100 de lei. Dar există şi băutură la jumate de preţ, în sticlă simplă, de 500 mililitri. Dar şi aici e o ciudăţenie: în sticlă se lăfăie o pară întreagă sau un măr. Te cruceşti; sticla are gâtul foarte subţire, de abia să-ţi poţi