LA CASĂ • BĂTĂLIA PENTRU UN BILET DE TREN
Una din gările Marelui Oraş, sâmbătă după-amiaza. Chiar la intrare, încurcând lumea care se prăbuşeşte înăuntru, fericită c-a scăpat cu viaţă din călătoria cu autobuzul fără frâne, şade un poliţist gras, ştergându-şi sudoarea cu şapca atât de puternic că, de fiecare dată, îi trebuie câteva minute ca să-şi dea seama că se afla în gară, unde trebuie să facă ordine şi nu acasă, în bucătărie, unde trebuie să vâre lingura în farfuria de supă pusă în faţă de nevastă-sa.
LA CASĂ • BĂTĂLIA PENTRU UN BILET DE TREN
Una din gările Marelui Oraş, sâmbătă după-amiaza. Chiar la intrare, încurcând lumea care se prăbuşeşte înăuntru, fericită c-a scăpat cu viaţă din călătoria cu autobuzul fără frâne, şade un poliţist gras, ştergându-şi sudoarea cu şapca atât de puternic că, de fiecare dată, îi trebuie câteva minute ca să-şi dea seama că se afla în gară, unde trebuie să facă ordine şi nu acasă, în bucătărie, unde trebuie să vâre lingura în farfuria de supă pusă în faţă de nevastă-sa. Trec pe lângă el, puzderie, potenţialii călători. Toţi grăbiţi, toţi asudaţi, toţi împiedicându-se de pragul de la intrare, un dâmb din beton cu colţuri, rămas acolo de la ultima renovare. Ridicându-se de pe cimentul plin de cotoare de măr, de chiştocuri şi de cocoloaşe de hârtie, un ţăran cu pălăria dată pe ceafă se întoarce curios şi deopotrivă entuziasmat de un prag aşa de al dracului. Câţiva golani, rezemaţi de geamul deasupra căruia scrie "Nu staţionaţi. Se pedepseşte conform legii", se opresc o clipă din crănţănitul seminţelor, ca să facă mare haz, dând unui trecător posibilitatea să se strecoare prin faţa lor fără să se facă pestriţ de cojile scuipate în scârbă. Un tânăr surâzător, într-un costum nou-nouţ şi cu o revistă ilustrată la subsuoară, priveşte de sus mulţimea de ţărani care dă năvală pe uşa gării. - Desigur, se grăbesc