Guvernarea PSD, instalata dupa alegerile din 2000, se caracterizeaza prin coruptie, incompetenta si minciuna. In conditiile unei opozitii politice inconsistente, ale aservirii presei publice (Televiziunea Nationala si Radiodifuziunea) de catre actuala putere, ale presiunilor politice asupra mass-media independenta si societatii civile, PSD si Guvernul Nastase incearca sa instituie un monopol al informatiilor, manifestand puternice tendinte totalitare. La momentul T, cand ministrul Apararii Nationale, in calitatea sa de parlamentar, a gasit de cuviinta ca presa libera ar trebui pusa la zid (nu ca n-ar fi existat un control asupra jurnalistilor si trusturilor de presa si pana acum) prin aberanta lege a dreptului la replica, premierul s-a eschivat, precizand ca, in opinia sa, prezenta prevederilor legii similare de pe meleagurile franceze in normativul lui Pascu l-ar satisface mai abitir. Mai apoi, a intors foaia, sugerand chiar urgenta adoptarii Legii dreptului la replica in varianta virgina propusa de ministrul cabinetului sau. Dupa ce s-a consumat intalnirea dintre reprezentantii Clubului Roman de Presa cu seful statului, cand acesta din urma a promis ca va interveni pentru stoparea aparitiei acestei legi sau macar indulcirea prevederilor, si primul-ministru a revenit la sentimente mai bune. Acum, seful Executivului lasa sa se inteleaga ca legea cu pricina n-ar reprezenta o prioritate a guvernului pe care-l conduce, dar, daca ar fi sa fie pana la urma, legea ar trebui sa imprumute cat mai multe prevederi din surata ei francofona. Ca sa dreaga lucrurile, zilele trecute, premierul declara ca proiectul lui Pascu ar fi fost inspirat din legislatia franceza. Cum este insa tratat dreptul la replica in legile Frantei releva o adevarata prapastie intre cele doua normative, evident, dezavantaj pentru legea Pascu. Legea franceza a dreptului la replica a trecut prin multe avata