Foamea regimului
Cind i s-a respins recursul contra sentintelor prin care Tribunalul si Curtea de Apel din Cluj au refuzat sa-i faca dreptate, Rudolf Varga a mormait doar: ?O sa mor si n-o sa-mi mai vad aurul. Dar cit oi fi in picioare nu-i las. Ma duc cu ei de git la Strasbourg?. Si, ca orice om suparat, isi povesteste necazul. ?Domnule, aveau comunistii o foame de aur cum nu poti sa-ti inchipui. Erau disperati, parca am fi jefuit tezaurul furat de rusi. Luau aurul de peste tot, si de la roman, si de la tigan, de la armean sau de la machidon. Oricit l-ai fi ascuns, tot se gasea un vecin, prieten ori chiar vreo ruda care sa te toarne la Militie. Cu tiganii era si mai simplu. La noi este obiceiul ca la nunta sa ne punem podoabele de aur cele mai faine?.
Cit aur v-au confiscat?
In total mi-au luat 13,5 kilograme. Era de tot felul: salbe, bijuterii, ducati imperiali. Aveam si ceasuri de aur, Schaffhaussen si Doxa. Toate erau din metal de cel bun, de 18 si 24 de karate, nu aur de asta turcesc, cum se poarta acum.
De unde ati avut dvs. atita aur?
Asa este traditia la noi. Romanii, cind aveau bani, cumparau pamint. Noi cumparam aur. Ai mei au fost oameni bogati. Tata era negustor de vite. Socru-meu a fost tabacar si cojocar. 50 de ani a fost seful Bisericii Baptiste. De la ei aveam aurul. Iar ei il sporisera pe cel primit de la parintii lor. Pentru noi, aurul este deosebit de important. La tiganii gabori, rangul se tine dupa ?tahtai?, paharul sau pocalul de aur. Rangul se cistiga, iar aurul se mosteneste. Eu nu mai am aur, dar tot ma cheama ?cristinitor? la ?cris rromani?. Da, judecator la judecata tiganeasca.
?Bataie ca la Militie?
Cum se confisca aurul?
Te agatau pe strada pentru vreo gainarie si te duceau la sectie. Sau puneau doi informatori sa spuna ca ai lovit ori ai injurat un militian, si tot la sectie ajunge
