Există o faimoasă listă UNESCO de aniversări şi comemorări ale unor personalităţi sau evenimente artistice şi ştiinţifice pe care figurează, de exemplu, în 2011, propuşi de România, Mihail Sadoveanu, Lucian Blaga şi matematicianul Simion Stoilov.
Se împlineşte o jumătate de secol de la moartea lor. În anii trecuţi, au mai fost aniversaţi, tot la propunerea României, Brâncuşi, Ionesco şi alţii.
În 2009 a fost aniversată apariţia, la 24 noiembrie 1859, a uneia dintre cărţile de ştiinţă cele mai celebre din istorie, „Originea speciilor" de Charles Darwin. De la Newton, două secole mai devreme, nimeni nu schimbase într-un mod atât de radical concepţia noastră despre univers, fie acela ceresc, fie acela pământesc. Publicarea „Originii speciilor" a fost urmată de polemici nenumărate care au culminat, în iunie 1860, cu o dezbatere publică, la Oxford, în faţa a peste şapte sute de persoane. UNESCO n-a pus dezbaterea pe lista de aniversări, deşi, dincolo de însemnătatea ei ştiinţifică majoră, mai oferea organizaţiei internaţionale cel puţin un motiv de a nu o fi dat uitării.
Protagoniştii dezbaterii au fost episcopul de Oxford Samuel Wilberforce, adversar înverşunat, fireşte, al teoriei, şi embriologistul Thomas Huxley, apărător al ei, fireşte, şi la fel de înverşunat. Se întâmplă că acesta din urmă este bunicul scriitorului englez cu acelaşi nume, Aldous Huxley, bine cunoscut cititorilor din întreaga lume, şi totodată al lui Julian Huxley, genetician şi om politic, la fel de celebru în mediile ştiinţifice precum fratele său mai mic în cele literare. Dovadă că, şi acesta este motivul la care m-am referit, a fost ales primul director general al UNESCO, în 1946, la înfiinţarea organizaţiei.
Cât priveşte dezbaterea din urmă cu 150 de ani, ea a fost aprinsă, pătimaşă şi, nu o dată, ca toate dezbaterile din ştiinţă sau din umanioare, presărată de atacur