Pe când era prim-ministru – ocupând în paralel şi funcţia de ministru al Educaţiei Naţionale -, lui Nicolae Iorga i-a revenit sarcina de a-i numi pe prefecţii din judeţele Ardealului. Pentru că marele savant se pricepea să-i aprecieze şi să-i cultive pe oamenii de mare valoare, a alcătuit o listă potrivită. Toţi oameni vrednici, unul şi unul. Buni români, înzestraţi cu toate calităţile necesare unei asemenea învestiri înalte, competenţi, corecţi şi responsabili.
Între cei recomandaţi, se afla şi un protopop din Satu-Mare, pentru care Iorga avea cele mai alese cuvinte de laudă. Un om cu totul deosebit. În chip firesc, decretul cu numirea prefectului a fost publicat în „Monitorul Oficial”, căpătând literă de lege.
Culmea însă, protopopul n-a vrut să se prezinte la depunerea jurământului ca prefect. Să fi fost oare atâta de indiferent la cele lumeşti, încât să ignore funcţia de şef al unui judeţ ?
Aparent, Iorga s-a înşelat în privinţa seriozităţii respectivei feţe bisericeşti. Putea trimite o telegramă, ceva, care să-i justifice refuzul, nu-i aşa ? Totuşi, ce putea să-l împiedice pe protopop să-şi ia în primire noile prerogative ? Totuşi, ce s-a întâmplat cu noul prefect, de nu şi-a putut ocupa fotoliul, atâta de râvnit, de tentant, ieri ca şi azi, din fruntea judeţului ?
Se pare că de vină a fost o hibă mică, foarte mică, mică de tot. Atâta de mică, încât marele savant Nicolae Iorga, de la înălţimea sa, nici n-a băgat-o în seamă. Mai ales că el nu prea avea timp şi chef să ia contact cu realitatea cotidiană.
Hiba era următoarea: protopopul n-a putut să se prezinte la depunerea jurământului deoarece era mort de doi ani. Mai mort ca el, nici că se putea. De aia refuzase postul, că nu era viu.
Poate să pară straniu, dar eu cred că protopopul respectiv, chiar aşa mort cum era, nu ar fi fost nepotrivit pe înaltul său scaun. În fond, nu se