Editura Gunivas din Chişinău a tipărit anul trecut un volum pentru care a obţinut Premiul Revelaţia Anului la Salonul Internaţional de Carte, ediţia a XXI-a, organizat de Biblioteca Naţională a Republicii Moldova. Este vorba de descifrarea unui manuscris autograf datat 30 iulie 1826 şi conservat în Biblioteca Academiei Române din Bucureşti care conţine versuri de inspiraţie religioasă compuse în mânăstirea Agapia din Moldova, de Shimonahia Xenia Iordachi Hagiu. *) Pentru prima dată este adusă la cunoştinţa specialiştilor şi a publicului opera inedită a unei voci feminine care conjugă credinţa şi poezia într-un limbaj liric surprinzător prin simplitatea şi intensitatea sa.
Manuscrisul cuprinde aproximativ 2000 de versuri. Autoarea nu este chiar necunoscută, deoarece Ioanichie Bălan, cunoscutul duhovnic şi arhimandrit de la mânăstirea Sihăstria, îi face un portret în cartea sa „Patericul românesc”. Potrivit cercetătorului ieşean N.A.Ursu (istoric literar şi membru corespondent al Academiei, în vârstă de 86 de ani), Xenia ar fi fost fiica biv-vel armaşului Iordache Hagi şi ar mai fi avut o soră – Catinca. Xenia a fost dată de părinţi la învăţătură, dar când au vrut s-o mărite, Xenia a ales viaţa monahală, mai întâi la Socola, apoi la Agapia.
Limba acestor stihuri, după cum subliniază N.A. Ursu, e plină de „particularităţi dialectale moldoveneşti“. Xenia versifică scene şi parabole biblice, preamăreşte virtuţile credinţei şi virtuţile în general, se ţine de sinaxar (maicile îi recitau versurile la sărbători) şi compune imnuri către Fecioară (un fel de mic acatist) şi către Mântuitor. Versificaţia e fluentă, în general euritmii folclorice.
Textul a fost descifrat de Eugenia Dima, lexicolog, filolog şi cercetător la Institutul de Filologie Română „Al. Philippide” din Iaşi, care a vorbit revistei „Orizonturi culturale italo-române” despre semnificaţi