Steaua a pierdut exasperant, ratînd din toate poziţiile, meciul cu un Spartak mediocru, dar organizat. Portarul a greşit din nou!
Pe cine fluieră? Echipele au terminat încălzirea, s-au retras la vestiare şi, totuşi, pe teren mai sînt nişte oameni. Oameni cu găleţi şi lopeţi care plombează cu nisip găurile din gazon. Pe stadionul ăsta aşa înalt şi frumos, cu lopata şi găleata! E ca şi cum ar vîna un şoarece într-un templu budist, ca şi cum ar da cu mopul în acceleratorul de particule.
Sub corul de fluierături, oamenii îşi văd de treabă. Gazonul a costat un milion de euro. Instrumentele de întreţinere a gazonului - 1,2 milioane de euro. Cît un buget de transferuri. E secetă. Iar omul cu găleata e nemuritor. Cînd vom trimite români pe Lună, îi vom trimite cu găleata şi lopata.
Împiedicatul Chipciu
Pe staţia spaţială Arena Naţională s-au strîns ca într-un burete sonor ultimii plămîni dintr-un Bucureşti stors de caniculă. Noroc de acustica formidabilă! Slovacii simt rafala "huo"-urilor de la prima atingere de balon. Dar se repliază rapid şi se rostogolesc spre poarta Stelei. Mai siguri, mai organizaţi, jucătorii lui Hoftych nu trebuie să caute mult pînă găsesc punctul slab în apărarea roş-albastră. Gross pasează din 20 de metri, Mikonici năvăleşte în faţa porţii, iar Tătăruşanu se bîlbîie (min.6). Gol Spartak!
Trepidează şi patrulaterul galeriei slovace, montat undeva la ultimul inel. "Luptă, Steaua!", îndeamnă 20.000 de baloane cu oxigen. Chipciu încearcă să repare gafa lui Tătăruşanu, dar se împiedică în faţa porţii (min.8). Slovacii se retrag prudenţi, trimit din cînd în cînd mingi lungi, după care aleargă buimac goalkeeper-ul stelist. Căldură mare! Jocul Stelei se mută pe orizontal, întrerupt de un fault la 25 metri de poartă. Bourceanu trimite cu sete puţin pe lîngă poarta lui Filipko (min.18). Stadionul oftează cum se oftează pe o staţ
