Suntem prea săraci ca să ne permitem lucruri ieftine, zice o vorbă românească. Câţi dintre noi, însă, mai ţin cont de asta în prezent? Câţi dintre noi nu ne înghesuim să cumpărăm tot felul de produse hipnotizaţi de preţurile mici postate pe rafturi? Că vorbim despre obiecte electronice de calitate îndoielnică, de îmbrăcăminte confecţionată din fibre sintetice, cu un miros specific dat de formaldehida cu care sunt impregnate ori de alimente pe care le achiziţionezi pe bani mărunţi, forţat de bugetul prea mic al familiei. Riscurile la care ne expunem, în acest fel, sunt teribil de mari.

Subiectul produselor din carne congelate aduse de prin ţări din afara spaţiului european face vălvă în presă. Nutriţioniştii se chinuie să tragă un semnal de alarmă cu privire la bombele toxice pe care românii le achiziţionează din supermarketuri, atraşi de diferenţa considerabilă dintre preţul lor şi cel al produselor similare autohtone.

Ţara noastră este, de o bună bucată de vreme, o fantastică piaţă de desfacere pentru organele de pasăre refuzate în alte state şi date la animale în ţările care le produc. Cu portofelul prin care bate vântul, românul se îndreaptă în pas vioi spre galantarele cu ficăţei ori pipote congelate, pulpe de pasăre ori pui, toate aduse din Brazilia ori Argentina. Unii, din necunoştinţă de cauză, majoritatea, din ignoranţă, românii au ajuns mari consumatori de asfel de produse, provenite de la zburătoare crescute la grămadă, în saivane, hrănite, printre altele, cu organisme modificate genetic ori cu făinuri proteice (mortăciuni). Nici vorbă să li se asigure condiţiile fără de care fermele de păsări din România nu ar putea funcţiona.

Mâncăm prost. Mâncăm ieftin. Mai grav este că ne hrănim copiii cu astfel de produse ieftine şi proaste. Pentru că bugetul de care dispunem nu ne permite luxul de a consuma alimente ce au garanţia calităţii, dar co