Maraie, scuipa la oameni, doarme cu arma sub perna - acesta e Clint Eastwood in cel mai recent film pe care l-a regizat si primul de la "Million Dollar Baby" (adica din 2004) incoace, in care joaca. La 78 de ani (79 pe 31 mai), acest Sergiu Nicolaescu al cinematografului american se tine bine. "Gran Torino" este deasupra precedentului "Schimbul"/"Changeling", iar autorul lui un "grumpy old man" pe care mai bine sa-l eviti decat sa-l calci pe bataturi.
Povestea din "Gran Torino" nu-i apartine lui Clint Eastwood (scenariul a fost scris de Nick Schenk, dupa ideea dezvoltata impreuna cu Dave Johannson), dar e o poveste care ar fi putut foarte bine sa-i apartina lui Eastwood, mai ales dupa cele doua aripi care s-au numit "Iwo Jima" si "Flags of Our Fathers".
Personajul lui Walt Kowalski parca e facut dupa chipul si asemanarea lui Clint Eastwood. Veteran al razboiului din Coreea, proaspat vaduv, are doi baieti cu care nu s-a inteles niciodata si locuieste intr-un cartier de imigranti pe care-i uraste de fapt nediferentiat, pentru ca Walt Kowalski uraste pe toata lumea.
Dintre toti oamenii cu care a avut de-a face intr-o viata in care nu s-a legat decat de sotia si de cainele lui, Walt Kowalski are sansa, in ultimul ceas, sa ajute niste emigranti hmong. Asta il va face sa-si topeasca crusta de gheata de pe inima.
Emigranti asiatici sunt vecinii lui, cu care intra in relatie dupa ce ii ajuta punand pe fuga o banda rivala (nu din bunavointa, ci pentru ca i-au calcat gazonul.).
Filmul te tine si Clint Eastwood face un personaj pe care-l iei cu tine cand iesi din sala, desi il ingroasa uneori prin maraieli, scuipaturi si grimase. Actorul da cel mai bine atunci cand reduce motoarele dar, din moment ce el a fost regizorul, i-a fost imposibil sa aiba o a doua opinie.
Ingrosate si monocorde sunt si rudele eroulu
