Recentele cazuri de la Constanţa şi de la Drobeta Turnu Severin confirmă un adevăr implacabil: agresivitatea, banii şi prostia formează un cocteil mortal, care ar trebui interzis prin lege. Dacă nu pentru toate specimenele bipede, măcar pentru beizadele.

În limba turcă, de unde l-am împrumutat şi noi, cuvântul „beyzade" înseamnă fiu de domnitor, de principe sau de fost domnitor. Nimic peiorativ. În limba română, însă, au fost suficiente două decenii de excese ale copiilor de bani gata - tembelii postcomunismului - pentru ca „beizadea" să se încarce de sensuri negative. Nu există cuvânt care să descrie mai bine excesul, aroganţa, tupeul, vitezomania, neam-prostia şi vulgaritatea unor tineri bezmetici cu părinţi iresponsabili. Au bani să şi-i bage şi în fund, dar n-au creier nici cât o maimuţă avortată.

Tragedia e că, de cele mai multe ori, beizadelele nenorocesc oameni nevinovaţi. Dotate cu maşini puternice, de zeci sau sute de mii de euro (cumpărate, evident, de părinţii omnipotenţi), încalcă agresiv regulile de circulaţie. Agarici cu buricul netăiat, nici nu au răbdare să împlinească 18 ani pentru a-şi lua permisul de conducere; ies la plimbare plini de tupeu, cu limuzina şi sub protecţia babacului, convinşi că nimeni nu are curajul să le curme distracţia. Sunt jmecheri, îşi dau cu gel prin păr, etalează ghiuluri şi lănţoaie de aur, flegmează din mers, arată două degete, îşi expun tatuajele la vedere şi poartă ochelari de soare chiar şi noaptea, să impresioneze puicuţele care abia aşteaptă să urce pe scaunul din dreapta. Bagă alcool în ei, accelerează, trec pe roşu şi nu acordă niciodată prioritate, că doar n-or fi nişte fraieri. Dacă încearcă să-i oprească vreun poliţist, măresc viteza şi mai tare, iar atunci când se opresc în vreun copac, refuză să sufle în fiolă; aflaţi în impas, primul lor gând e să-l sune pe babacu', să dea naibii nişte telefoa