Chiar de la inceput crede ca nu va ceda "obiceiului de a face oarecare umor la Posta redactiei, pe seama unei categorii de corespondenti. Nu vreau sa urmez acestui obicei", incearca el sa se/ sa ne convinga, dar pe parcurs va ride enorm pe seama unor aspiranti care comiteau un umor, involuntar mai ales, irezistibil. In laudabilul efort de a ne oferi Integrala operei lui Mihai Ursachi, Editura Princepsedit (coordonata de Daniel Corbu si Calin Cocora) a lansat recent un volumas - Postalionul cu farse - ce contine prestatia de postas literar, la revista "Cronica", a Magistrului "din mahalaua celesta Ticau". "Singura slujba remunerata pe care a avut-o Mihai Ursachi in Romania comunista dupa experienta de doua luni la liceul "Vasile Alecsandri" (cum crede Magda Negrea, alcatuitoarea editiei) nu a fost, de fapt, decit o colaborare externa. Titularul insusi isi precizeaza conditia, pentru virtualii debutanti: "Tin sa va avizez insa ca eu nu fac parte din colectivul de redactie al acestei reviste si in consecinta nu pot promite nimic in legatura cu acceptarea unei colaborari". Chiar asa fiind, misia si-a indeplinit-o cu o devotiune demna de un Urmuz sau de un Dali, in ipostaza lor ceremonios sociala. De altfel, daca priviti cu ochii mintii deambularile personajului, sau fotografiile ce ni-l infatiseaza, nu se poate a nu-l asocia figurii dalidiene, cu pielea faciesului intinsa ca pe un calapod (cioplit in muchii), mustata rasucita spre urechi, privirea intens strapungatoare, pletele curgindu-i riu, pe umeri... Totul ornat intr-o costumatie care parodia (f)rigiditatea, sau (dupa imprejurari) etala o sobra eleganta ori o nonsalanta (premonitorie?) tinuta de cow-boy. Aceasta "costumatie" o abordeaza Mihai Ursachi si atunci cind isi asuma misia de selectioner al bobului de aur dintr-un lan de neghina literara, fiind cind ritos si exact in judecati, cind (daca era provocat) ironic