America, invatand sa priveasca in viitor, a vazut cum americanul sarac se poate transforma, cu timpul, intr-un american din clasa de mijloc. Fireste, in contextul in care, dupa al Doilea Razboi Mondial, in tarile capitaliste, indeosebi in cele cu economii de piata puternice, prinsese contur convingerea ca a fost descoperit elixirul bunastarii: societatea de consum. Creditul devenind marea vedeta. Ei bine, America s-a afirmat, in acest context, in veacul al XX-lea, drept noul model de organizare a lumii.
Sub raport istoric, veacul al XX-lea a fost scurt. Foarte scurt. A inceput intr-o noapte din 1914, cand s-au stins luminile pe planeta. Si s-a sfarsit cu diminetele insorite din cea de-a doua parte a anului 1989, dupa ce Primul Razboi Mondial, revolutia din Rusia, al Doilea Razboi Mondial si Razboiul Rece, de 40 de ani, dominantele acestui veac scurt, favorizasera plasarea si intretinerea, intre miturile vremurilor moderne, a legendei despre rolul conducator al clasei muncitoare in societatea contemporana. Legenda isi epuizase insa filonul. Istoria, grabita sa-si schimbe cursul, a luat-o inaintea calendarului. Probabil intr-un gest de a duce la bun sfarsit ceea ce deja incepuse. Daca veacul al XIX-lea isi prelungise existenta cu anii de pace de pana in 1914, veacul XXI a inceput cu zece ani mai devreme, la 1 ianuarie 1990. A pornit, asadar, acest al XXI-lea veac, al carui val ne poarta cu el, printr-un amplu proces de demitizari.
Cine ar fi crezut! Acum mai bine de doua decenii, in secolul al XX-lea, un comentator de la "Le Figaro" isi prefata relele prevestiri cu un extras din "Posedatii" lui Dostoievski: "Mujici inainteaza cu arcul in mana. Teribile lucruri se pregatesc". Acest cantec profetic, ce saluta ridicarea demonilor in Rusia prerevolutionara, voia sa atraga atentia ca lumea merge spre vremuri tulburi. Comentatorul citat vedea planeta asaltata