Tipologia boemului supravietuieste pina ???n zilele din urma, incerc???nd sa se legitimeze cu fiecare generatie ieseana de "cruciati" ai artei. Fiind, in mod traditional, un spatiu cultural, Iasul a impus - se pare -, ?n interiorul istoriilor noastre artistice (fie ele conservatoare, moderniste, canonice sau alternative), termenul de boema. Ca sa o spun mai pe americaneste, cuv?ntul pare sa fi venit ?mpreuna cu locul. Exista, fara ?ndoiala, si o boema bucuresteana, si una clujeana, si una timisoreana, dar ele nu au avut/nu au pregnanta culturala a boemei din Dulcele T?rg. Probabil ca explicatia este de ordin istoric. Oric?t ar parea de curios (astazi), Iasul ram?ne un centru al (fostei) mari boierimi europene, o "pepiniera" - sa zicem asa - de eroi civilizatori care au facut, ?n timp, necesarele eforturi de sincronie mentalista cu batr?nul continent. Dupa modelul vechii intelectualitati apusene (?n speta, franceza si germana), aristocratii moldoveni au dezvoltat, timpuriu, un apetit pentru "socializarea" spirituala, pentru crearea comunitatilor de "esteti", de convivi rafinati, similari oratorilor din Banchetul platonician. (Generatiile pre-junimiste si, mai ales, "promotia" junimista - cu al ei loc sacru de pe Lapusneanu, cunoscut ?n epoca drept La Mos Berl - functioneaza oric?nd ?n postura de exemple graitoare). Filiera socratica (din unghi strict intelectual, desigur) a boemei trebuie privita, pe de alta parte, cu toata seriozitatea. Credinta ?ntr-o anumita "maieutica" a dialogului si convivialitatii guverna, indiscutabil, experimentele artistice ale boemului traditional. El se raporta la grupul sau de "esteti" ca la o autoritate suprema, ce-i facilita (?n sensul catalizarii) si, ulterior, materializa impulsul creator. Interesant totusi, de-a lungul miscarii istorice spre modernitate, identitatea boema va fi, treptat, expropriata elitistilor nobiliari sau intelect