În fiecare an, la sfîrșit de aprilie – început de mai, Teatrul „Katona József“ din Budapesta organizează un fel de showcase, o prezentare a celor mai recente producții proprii (partea cu „recent“ avînd un sens vast – unul dintre spectacolele din programul de anul acesta,Țiganii, în regia lui Gábor Máté, avînd premiera în octombrie 2010…). Pentru că e o temă foarte acută, teatrul a pus la cale, în 2012, și un colocviu/ conferință despre finanțarea în cultură în vremuri de criză, dintr-o perspectivă comparatistă, care a reunit vorbitori din Germania, Franța, Republica Cehă, Grecia, Polonia și, evident, Ungaria, prilej, în primul rînd, de estimare la cald a modului de agregare culturală a haosului politic de la Budapesta. Primul dintre spectacolele din showcase, Anamnesis de Viktor Bodó, e o coproducție între Katona și Compania Szputnyik (a lui Bodó) – iar tema este sistemul de sănătate din Ungaria. Spre deosebire de România, colaborarea unui (mare) teatru de stat cu o companie independentă nu e tocmai o excentricitate la Budapesta, însă merită pomenit că anteriorul spectacol al lui Bodó de la același teatru,Mautocatamdispărut, nu era o coproducție, iar impresia generală e că tăierile de fonduri din ultima vreme au afectat serios mai ales sectorul independent, care-și caută diferite forme de supraviețuire. De pe partea cealaltă a „baricadei“, reprezentantul Fondului Cultural Național maghiar (despre care umblă vorba că ar urma să-l înlocuiască pe actualul secretar de stat pentru Cultură din Guvernul Orbán, Géza Szöcs), cu a cărui alocuțiune s-a încheiat conferința despre finan­țări, a copleșit audiența cu cifre și statistici conform cărora cultura din Ungaria și, mai ales, teatrul sînt susținute bănește la un nivel menit să facă să roșească Franța, Cehia și Grecia laolaltă și dintr-un foc. Ca să nu mai vorbim că, spre deosebire de Grecia, națiunea și cultura maghi