Până acum, furtul de voturi nu avea prea mare relevanţă în competiţia dintre partide. Mai degrabă, el tranşa lupta internă pentru putere. Cine reuşea să obţină mai multe voturi, legitime sau nu, parcurgea rapid rangurile până la baron.
Însă ce furau unii, recuperau ceilalţi tot prin furt. Aşa a fost salvată democraţia românească
Dintr-o dată, principiul tranchilizant al sumei nule s-a spulberat, iar frauda a ajuns să conteze: „Au furat mai mult ca noi!”, spune, aproape făţiş, PSD.
Poate e adevărat, poate nu, poate e exact pe dos. Însă acum deja nu mai contează. Ca impact public, acuzaţia de fraudă a decupat alte trei Românii: România care crede că nu s-a furat România crede că au furat toţi, deci nu contează România care crede că s-a furat
Iar această divizare nu poate fi rezolvată prea curând. Pentru că lucrurile se vor tranşa în alte zone moral-ambiguue ale democraţiei: administraţia şi justiţia. Câtă credibilitate vor avea deciziile următoare, oricare ar fi ele, pentru Româniile #1, #2, #3 – simultan? Probabil, aproape de zero.
Nici presa nu poate tranşa disputa. O parte va spune adevărul, o alta va minţi. Nu vei şti care. Singura şansă pentru conştiinţa ta: întreabă prieteni care au fost în secţiile de votare şi în staff-uri şi care-ţi pot răspunde onest, fără să ţină cont de interesul de partid.
Citeşte şi:
Turul I: Unde s-au furat alegerile. Business Intelligence cu harta României
Turul II: 3 scenarii: 2 de alegeri legitime, 1 de măsluire
Până acum, furtul de voturi nu avea prea mare relevanţă în competiţia dintre partide. Mai degrabă, el tranşa lupta internă pentru putere. Cine reuşea să obţină mai multe voturi, legitime sau nu, parcurgea rapid rangurile până la baron.
Însă ce furau unii, recuperau ceilalţi tot prin furt. Aşa a fost salvată democraţia românească
Dintr-o dată, principiul tranchilizan
