A învăţat să dea formă argilei de la vârsta de 15 ani. Tatăl ei a fost cel care i-a transmis pasiunea pentru olărit. Când începe să povestească despre cel mai vechi meştuşug al familiei ei, ochii Elenei strălucesc. Femeia este mândră de faptul că tatăl ei a fost un bun exemplu pentru mulţi olari din România. PROFIL
Născut - 15 mai 1968, Hălmagiu, judeţul Arad
Educaţie - Liceul
Experienţă - Olăriţă şi croităreasă
Familie - Căsătorită, 2 copii
„Am învăţat de la tatăl meu toate secretele acestei îndeletniciri. Nu e greu să faci un urcior, sau orice vas de lut, dar mai ales este o muncă frumoasă, de care nu te plictiseşti niciodată”, a mărturisit Elena Mateş.
Sapă pe dealuri după argilă
Olăriţa spune că pentru a aduce la bun sfârşit un anumit vas din argilă, trebuie să se treacă prin mai multe etape. Primul şi cel mai important este căutarea pământului.
„Olarii pricepuţi ştiu să facă diferenţa între argilă. Noi lucrăm cu pământ alb, verde şi roşu. Îl găsim pe dealuri, dacă săpăm puţin după el. O parte din familia mea se ocupă numai de procurarea pământului”, a explicat Elena. Mai apoi, lutul se înmoaie în apă după care i se dă forma, fie urcior, vas de sarmale, sticlă, farfurii, ceşti de cafea ori de ţuică. Vesela se lasă apoi la uscat cam trei zile. „După ce s-a uscat, băgăm vasul într-un cuptor, nu înainte să-l stropim cu litargă, un fel de şmalţ. Pensula cu care stropim vasele e făcută din păr de cal”, a dezvăluit olăriţa.
Culoarea vaselor din lut este dată prin combinarea argilei albe cu cea verde sau roşie. Cu toate că e o muncă foarte grea şi presupune trudă zilnică de câteva ore, vasele din lut nu se vând la preţuri mari. „Castronul de sarmale noi îl dăm cu 25 de lei. Vasele mai mici se vând cu 10 sau chiar 5 lei. Nu sunt scumpe având în vedere cât lucrăm pe ele”, a adău
