Preocuparea pentru a usura suferinta si durerea femeii gravide in timpul travaliului si al nasterii, spre bucuria si trairea deplina a momentului, dar si pentru a creste calitatea unui act medical, a creat alternativa la nasterea traditionala: cea sub apa. Experienta sarcinii si a maternitatii cuprinde momente de implinire desavirsita, pe care, cu siguranta, fiecare femeie doreste sa le traiasca: prima ecografie, primele miscari ale copilului, prima privire, prima imbratisare... Cu toate acestea, pe masura ce sarcina inainteaza, multe femei manifesta emotie sau chiar teama la gindul unui travaliu prelungit si dureros si la gindul unei nasteri in chinuri, acesta fiind si motivul unor numeroase solicitari de interventie cezariana, ca alternativa la nasterea naturala, impactul psihologic fiind destul de dificil de depasit. Acest lucru este cu atit mai important cu cit pregatirea psihologica a gravidei de catre personal calificat, in centre specializate, in care femeile dobindesc cunostinte despre tehnicile Lamaze si impartasesc experienta nasterilor anterioare, asa cum se face in tarile civilizate, in Romania nu prea se face sau, mai bine zis, lipseste cu desavirsire in sistemul public al asistentei de sanatate.
In dorinta reducerii inconvenientelor nasterii naturale, astazi se practica nasterea sub apa, in unele tari procedeul devenind de rutina, ca de exemplu in SUA, Canada, Noua Zeelanda, dar si in majoritatea tarilor din Europa de Vest: Marea Britanie, Franta, Germania etc. Desi utilizarea apei calde pentru travaliu si in timpul nasterii constituie o practica relativ recenta pentru cultura vestica, preocuparea pentru studierea fenomenelor, a beneficiilor si a sigurantei procedeului s-a manifestat inca din anii 1960, unul din primii cercetatori in domeniu fiind Igor Charkovsky, din fosta Uniune Sovietica. La sfirsitul anilor '60, obstetricianul francez Frederic