Cei doi pugilişti ucraineni de la categoria grea deţin din acest an centurile în cele patru versiuni importante (WBA, WBC, WBO şi IBF). Fraţii Klitciko şi-au petrecut copilăria cutreierând fosta Uniune Sovietică.

Tatăl lor era ofiţer şi, din acest motiv, îşi schimba reşedinţa foarte des. Aşa se explică şi că Vitali s-a născut în Kârghâzstan, iar Vladimir în Kazahstan. Trăind într-un mediu cazon, cei doi au primit o educaţie pe măsură. Au fost învăţaţi de mici să respecte un program şi, cu siguranţă, acest stil de viaţă le-a fost de folos mai târziu, când au devenit sportivi de performanţă.

Pe de altă parte, cum mama lor era pedagog, ei au încercat să se ţină şi de carte. Cât s-a putut, desigur, viaţa de sportiv nepermiţându-le să aloce mult timp învăţăturii. Atât Vitali, cât şi Vladimir au terminat Universitatea din oraşul ucrainean Pereiaslav-Hmelniţki. Ei nu s-au specializat în ştiinţe abstracte, ci în educaţie fizică şi sport. Vladimir şi-a luat între timp şi doctoratul, în timp ce Vitali a intrat şi în politică, candidând la alegerile legislative din 2006, fără a fi ales.

Lennox Lewis nu i-a dat revanşa lui Vitali

În lumea boxului, cei doi fraţi au pătruns cam în acelaşi timp, chiar dacă între ei e o diferenţă de cinci ani. Vitali a obţinut primul lui succes, ca amator, în 1995, când a câştigat medalia de argint la Campionatul Mondial. Mai tânăr cu cinci ani, Vladimir şi-a depăşit fratele, cucerind în 1996, la Atlanta, titlul olimpic. Aceste succese, precum şi stilul lor de a se bate, au atras atenţia promotorilor din boxul profesionist. Vitali a găsit rapid un angajament la echipa Universum din Hamburg (Germania) şi, după ce s-a impus prin KO în primele 24 de meciuri, a devenit campion european.

În 1999, el a ajuns campion mondial WBO, în faţa lui Herbie Hide, însă un an mai târziu avea să fie deposedat de centură de către Chris Byr