Prin anii 80, republicanii americani încercau să limiteze cheltuielile publice introducând obligația de a realiza studii asupra costurilor şi beneficiilor politicilor publice. Printre costurile proiectelor se numără uneori şi riscul de a îmbolnăvi sau a omorî accidental. În prezent, viața unui american este estimată în scopuri de monetizare a riscurilor la aproximativ 7 milioane de dolari.
Când guvernul american face investiții în alte țări, agențiile americane calculează costul unei vieți salvate (sau al unei morți evitate). Costul vieții unui american este corectat cu raportul de venituri față de țara respectivă. Spre exemplu, un calcul sumar arată că față de un venit mediu de 37,000 de dolari în SUA, salariul mediu anual din România, care ajunge la 5,400 de dolari, este de 7 ori mai redus, în consecință viața unui român ar fi evaluată la un milion de dolari.
Valorea de 7 milioane este obținută în baza unui chestionar ce sondează cum evaluează americanii un risc mai mic de deces sau îmbolnăvire. Când aplică această metodă în alte țări, americanii constată că oamenii sunt dispuşi să plătească mai puțin – ca procent din venituri- pentru a reduce riscurile.
Oare de ce indivizii din alte țări ar fi dispuşi să plătească mai puțin- relativ la venituri- pentru a îşi îmbunătăți sănătatea şi a reduce riscurile asupra mediului şi vieții? Să fie pentru că politicieni corupți sunt manevrați de lobbyişti americani să minimalizeze riscurile? Sau pentru că presa cumpărată uşor tace , ba chiar ridică în slăvi proiecte poluante după ce jurnaliştii sau editorii lor primesc atenții ?
Nu ne putem aştepta prea curând ca guvernul român să facă analize cost beneficiu în privința riscurilor exploatării prin fracturare a gazelor de şist asupra sănătății umane. Studiile asupra riscurilor de înmulțesc insă, pe măsură ce tot mai multe comunități din SUA reclamă polua
