2010 a fost, pentru statele Uniunii Europene, Anul internaţional pentru combaterea sărăciei şi a excluziunii sociale. Pentru a verifica în ce măsură această declaraţie a avut efecte sau a rămas la nivel de principii, Directoratul general pentru ocuparea forţei de muncă, afaceri sociale şi egalitatea de şanse al UE a efectuat, în cadrul Eurobarometrului, două sondaje de opinie în ţările membre, unul în urmă cu un an, altul în această toamnă (septembrie). La nivel european, mai mult de trei sferturi din cei intervievaţi (76%) consideră acum că sărăcia este răspândită în ţara lor. Comparând această cifră cu cea înregistrată în urmă cu un an (73%), rezultă că, cel puţin la nivelul percepţiei publice, combaterea sărăciei în anul dedicat acestui obiectiv nu a fost eficientă.
Măsura în care sărăcia este percepută ca răspândită variază enorm de la o ţară la alta, cu valori între 33% în Suedia şi 96%, aţi ghicit, în România. Tot ţara noastră este cea care înregistrează unul dintre cele mai semnificative salturi (adică regrese) de la un an la altul, de 6 procente. Dacă din totalul eşantionului UE 23% din respondenţi estimează că în ţara lor săracii reprezintă mai mult de o treime din populaţie, în România proporţia respectivă este de 63%.
Ne deosebim de majoritatea europenilor şi în ceea ce priveşte percepţia asupra cauzelor „societale" şi „personale" ale sărăciei. În prima categorie, românii plasează pe primul loc salariile prea mici, apoi nivelul scăzut al ajutoarelor sociale şi al pensiilor şi abia pe al treilea loc rata mare a şomajului. La nivel individual, noi situăm pe primul loc provenienţa dintr-o familie săracă, apoi discriminarea şi pe al treilea loc nivelul scăzut de educaţie. Pentru media europeană, educaţia este considerată prima cauză individuală, fiind urmată de provenienţa dintr-o familie săracă şi de diverse tipuri de dependenţă (alcool, drogur
