Un bătrân hunedoarean a rămas unicul locuitor în satul altădată plin de viaţă. Bărbatul nu se plânge deloc. Are 30 de stupi, creşte animale şi spune că viaţa nu e niciunde mai frumoasă decât în locul în care te-ai născut.
Pe băncuța din fața porții, unde e și locul de fumat, Aron Truța se mai întreține cu rarii musafi ri
Sursa: REMUS SUCIU
Cei 30 de stupi îl țin ocupat pe nea Aron
Sursa: REMUS SUCIU
Când se plictisește, Aron Truța vorbește cu văcuțele lui
Sursa: REMUS SUCIU
Imagine din curtea singurului sătean din Roșia
Sursa: REMUS SUCIU
Aron Truţa are 77 de ani şi este unicul locuitor permanent al satului Roşia, comuna Balşa, judeţul Hunedoara. O vreme a fost nevoit să se mute la oraş. Ani la rând a numărat zilele până la ieşirea la pensie, moment în care fără să mai stea pe gânduri a revenit acasă. Şi n-a mai plecat, cu toate că vecinii lui se împuţinau an de an. De vreo patru ani e singur-cuc la Roşia. Dar nu se plânge. „Să-mi fie urât?! Cu ce să mâncă urâtu ăsta? Ce-i ăla urât, că io nu l-am văzut niciodată pe urâtu de care zici matale?!”.
Despre vremurile de odinioară
„Erau vreo 40 de case aici, când eram io mic. Lumea lucra pământu’ şi din asta trăia. Cine mai lucra şi la mină o ducea mai bine (în Roşia a funcţionat o mină de aur până în 1948, iar în apropiere se află şi fosta exploatare auriferă de la Săcărâmb – n.r.). Noaptea erau pline pădurile-astea dimprejuru’ satului de lumini. Erau lămpile oamenilor care mereau ori veneau de la lucru. Noi meream la şcoală la Galbena, la vreo tri kilometri de aici. Tăt acolo meream şî la beserecă, duminica. La noi în sat n-o apucat nimeni să facă nici şcoală, nici beserecă. Pă când ne-am înmulţât, am început să ne şi împrăştiem de pe-aici”, povesteşte Aronu’ lu’ Mihai, cum i se spunea când era mic.
Acum nu
