A prins startul în lumea muzicală, singurul univers în care a visat să se dezvolte de când era doar o copilă, şi se bucură deja de aprecierea publicului. Ochii o ajută doar să zărească lumea în care trăieşte, dar mintea, sufletul şi glasul îi completează fericit.

Dacă ar exista o galerie a oamenilor care produc la tot pasul starea de bine, Diana Cazan s-ar integra firesc. E toată o „inimă de copil“ care bate pentru muzică. Obligatoriu pentru cea de bună calitate. Îşi aminteşte că era foarte mică atunci când se intersecta cu acest univers. L-a luat în serios şi i-a acordat timp în anii de liceu la „Marin Sorescu“ din Craiova, unde a studiat canto clasic şi, secundar, pianul.

Un mare avantaj, spune ea, pentru că poate face singură vocalizele. Are acasă o pianină şi din când în când mai cântă la ea. În urmă cu patru ani trăia bucuria întâlnirii cu una din cele mai frumoase scene, cea a Filarmonicii Oltenia. Timp de nouă luni a făcut parte din corul instituţiei, a urmat o pauză, reluând colaborarea în martie anul acesta.

„Ai o senzaţie de împlinire pe scena Filarmonicii“, mărturiseşte Diana. Concertele care au fascinat-o de-a dreptul sunt „Oratoriul de Paşti“, de Paul Constantinescu, şi „Patimile după Matei“, din creaţia lui Bach, susţinut în Biserica Neagră din Braşov.

Premii după premii

În lumea competiţiilor muzicale a intrat după absolvirea cursurilor universitare, impulsionată de colegii din Asociaţia Nevăzătorilor de la Craiova, cu care a legat o prietenie frumoasă, care nu ratează nicio ocazie pentru a-i cere să le mai cânte şi lor câte ceva. La primul concurs, cel din noiembrie anul trecut, de la Alba Iulia, unde a fost trimisă de Casa Studenţilor, a obţinut premiul II graţie interpretării doinei „Lumea toată zice“ şi a horei „A înflorit rugodniţa“.

Anul acesta, la concursul „Vasile Snacoveanu“, de muzică uş