Cu o cadenţă şi o seriozitate de care puţine instituţii ale statului mai dau dovadă, Curtea de Conturi, condusă finanţistul reputat care e Nicolae Văcăroiu, despuiază arhivele contabile ale structurilor prin care circulă fondurile bugetare, inclusiv europene, realizează audituri şi pune pe tavă celorlalte instituţii implicate - Guvern, Parchet ministere - o realitate în bună măsură halucinantă. Aproape nu a fost raport vizând ultimii ani, care să nu se constituie într-un autentic rechizitoriu privind bajocura, neglijenţele, abuzurile şi jafurile la vedere, pe seama banului public, din timpul guvernării pedeliste. Dezastrul din sistemul sanitar, de la Îmbunătăţiri funciare, de la TVR, din sistemul fiscal, din zona consultanţei juridice, ori de la Tezaurul naţional de timbre, haosul şi drenajul banilor prin intermediul primăriilor şi consiliilor judeţene (1,6 miliarde de euro), de la CNADR (sute şi sute de milioane), din multe alte domenii s-au constituit în dosare de recuperare a pagubelor şi, mai ales, în dosare penale puse pe masa DNA, a subalternilor lui Daniel Morar.
Stupid, însă, aberant, absurd, ca într-o farsă de doi lei, de multe ori, de cele mai multe ori, documentele au fost aruncate, bine şnuruite, prin sertare şi fişete, iar opinia publică nu a fost barem informată de DNA şi de celelalte parchete ce curs au luat. Procurorii au fost mult prea ocupaţi cu hăituirea babelor care au votat la referendumul de demitere a lui Băsescu, ori de deschiderea de dosare fistichii ale adversarilor incomozi pentru portocalii. Din acest unghi privind, activitatea Curţii de Conturi, deşi devoalează daune atingând nivelul datoriilor externe care au înrobit România, apare ca deliberat trimisă în sterilitate, iar Nicolae Văcăroiu, ca personajul lui Cervantes, Don Quijote, se luptă cu morile de vânt. Nu numai Curtea de Conturi e însă supusă acestei batjocuri.
@N