In consecinta, coana Europo, fa ceva! Da-te jos din ingamfari! Trezeste-ti borellii si frattinii, fosti si noi, si pune-i la treaba. N-are Romania clasa politica europeana? Adu-ne una de import. Romania e o tara care vine, pe alocuri, nu din comunismul lui Ceausescu, ci direct din Evul Mediu. E un adevar crud pe care trebuie sa-l priceapa Europa. Altfel ne-am ars si noi, si ea. Deocamdata, la Bruxelles si Strasbourg, se tin un fel de cenacluri literare. Se teoretizeaza mult. Comisarii si parlamentarii isi screm inteligentele in prezidii si la microfon pentru impresionarea nou-venitului, emotiv si bleg, care a publicat doar o poezie la posta redactiei.
Un diplomat, nu roman, concluziona cu indreptatire ca Uniunea Europeana este deocamdata o constructie pe hartie. Chiar si insuccesele legate de generalizarea monedei euro sunt o proba. Mai sunt si altele. Dar sa ma intorc la noi. Romania are nevoie acum, si nu maine, de sprijin real. Ne-ati luat, ne-ati imbrancit intre oglinzi venetiene, intr-o sufragerie mare. Spalati-va cu noi pe cap! Suntem natangi? Desnatangiti-ne! Nu ne-am spalat pe picioare? Trimiteti-ne cu suturi in fund in baie. Avem politicieni prosti? Dati-ne altii, veniti eventual, ca dupa Cuza, din inima Europei. Sinucigasul pe care l-ai agatat de bracinari cand se azvarlea de pe pod in Dunare are dreptul sa-ti ceara socoteala. Invata-l iute tehnicile de supravietuire, altfel te trage si pe tine la fund.
Am intalnit zilele trecute, pe un camp raios, neatins de pieptenele plugului, o femeie. Eram langa Ciorani, sat din Prahova. Femeia n-avea in picioare nici macar gumari, ci niste ciorapi de lana. Campul era plin de ciulini. O padure cat omul. Culesese o corsnie si se pregatea sa plece acasa. Ce faci, maicuta, zic, cu ciulinii astia? "Foc. Ii pun pe foc", mi-a raspuns sec femeia si a mers mai departe zgribulita si fara chef de vorba.
Ac
