Ne tot plângem – şi pe bună dreptate – că avem o Constituţie vraişte, incapabilă să limpezească situaţii previzibile din lupta politică.
Dar Constituţia nu ne-a fost paraşutată de extratereştri, ci au făcut-o nişte pământeni aleşi şi plătiţi de noi. Se numesc parlamentari şi obişnuiesc să facă lucruri de mântuială.
Dacă ei, politicienii, n-au făcut o Constituţie ca lumea, de ce-ar fi făcut un Statut de partid ca lumea? Lucrurile trebuie lăsate în zona tulbure. Să poată fi interpretate şi folosite, la nevoie, după bunul plac al celui aflat la butoane.
Uneori se mai încurcă însă butoanele, iar asta duce la ciocniri în partid. Este exact ce se întâmplă acum în PSD. Mai e un pic până când va fi ales preşedintele-celor-trei-trandafiri, iar taberele anti-Geoană se ceartă cu tabăra Geoană pe motiv de reprezentare la Congres.
Organizaţiei Bucureşti - adică lui Vanghelie - i-au fost rezervaţi de două ori mai mulţi delegaţi decât la Congresul din 2006. Vanghelie e cu Geoană, iar lucrătura pare evidentă: de două ori mai multe voturi pentru soţul „Mihaelei, dragostea mea".
În Statutul partidului, la capitolul IV, articolul 46, alineatul 3, scrie negru pe alb: „Congresul PSD este compus din delegaţi aleşi, prin vot secret, de către Conferinţele judeţene şi a municipiului Bucureşti, potrivit normei de reprezentare stabilite de Comitetul Executiv Naţional al PSD".
Până aici e clar. Problema apare în următoarea frază: „Norma de reprezentare se stabileşte în funcţie de numărul membrilor de partid, de activitatea politică şi de rezultatele obţinute la alegeri de către fiecare organizaţie de partid - comunală, orăşenească, municipală
sau judeţeană".
Urâtă treabă! Primul criteriu („numărul membrilor de partid") e măsurabil, deci nu lasă loc de discuţii. Ultimul („rezultatele obţinute la alegeri de către fiecare organizaţie de partid")