Viitoarea lege a retrocedărilor şi restituirilor se anunţă nu prea pe placul celor care o aşteaptă. Ponta a făcut deja cunoscute câteva dintre principiile care stau la baza sa, între care, cel mai înfricoşător pentru “samsari” este acela că cumpărătorii de drepturi litigioase vor fi impozitaţi cu 85%. Ceea ce, să recunoaştem înseamnă că nu va mai fi afacere. Deasemenea, premierul a mai dezvăluit un aspect: că imobilele în care funcţionează şcoli, spitale, alte instituţii de interes public, vor fi retrocedate în natură cu condiţia ca activităţile prezente să se desfăşoare încă 20 de ani, timp în care proprietarii vor primi chirie la preţul pieţii.

Desigur, unii vor primi toate aceste lucruri ca un soi de reparaţie faţă de modul banditesc, aş putea spune, în care s-a desfăşurat până acum această operaţiune. Nu mă refer atât la cei care au revendicat pe drept proprietăţi confiscate sau naţionalizate de regimul comunist, cât la veritabila industrie de falsificare de documente care a înflorit în toată această perioadă, pe baza unui consens realizat cu instanţe de judecată corupte. Cifra de afaceri a retrocedărilor abuzive este impresionantă. După cum la fel de impresionate sunt sumele pe care samsarii le-au pus la bătaie pentru a convinge magistraţi lacomi şi necinstiţi să decidă în favoarea lor. Vînătoarea de proprietăţi revendicabile a început de timpuriu, odată cu propaganda interesată făcută de grupări politică în numele “reparării” abuzurilor.

Cabinete celebre de avocaţi s-au specializat în depistarea de documente, alături de falsificatori nici măcar prea pricepuţi, pentru a pune mâna pe imobile, terenuri şi păduri care nu aparţinuseră vreodată celor care le revendicăm. Dacă guvernul Ponta ar fi cu adevărat interesat de problemă, ar trebui să declanşeze o anchetă care să scoată la iveală dosarele retrocedărilor, în care specialiştilor în pla