Fiică şi soţie de preot, născută în sudul Basarabiei, în urmă cu 140 de ani (în judeţul Ismail, azi în Republica Ucraina), medic şi pedagod, Elena Alistar Romanescu se remarcă ­ într-o epocă în care femeile cu greu îşi croiau drum în politică ­ prin fervoarea cu care militează pentru cauza românilor din Imperiul Ţarist, având un rol covârşitor în Unirea Basarabiei cu România. În 1917, ca membră activă a Partidului Naţional Moldovenesc, ea este aleasă în Sfatul Ţării, ca deputat din partea ţinutului Cetatea Albă. Este, astfel, prima femeie din întreg teritoriul locuit de români, care a ajuns să facă politică la un asemenea nivel.

Perioada care a precedat unirea Basarabiei cu Bucovina, prin cele două acte unilaterale, din 27 martie şi, respectiv, din noiembrie 1918, aveau să fie rememorate de Elena Alistar Romanescu într-o conferinţă ţinută la Şezătoarea Culturală a “Astrei” (Asociaţiunea Culturală “Astra” Basarabeană), la Chişinău, în ziua de 16 februarie 1930, având ca temă “Mişcarea Naţională Basarabeană”.

“Orice s-ar spune de către duşmanii noştri şi spre regret de către unii dintre români, ­ viaţa românească în Basarabia n-a fost întreruptă”, ţinea Elena Alistar să afirme, încă de la început, punând în antiteză pe acei boieri gata să-şi vândă “interesele de neam” pentru “o decoraţiune rusească”, cu aceia care, retraşi din viaţa publică, au înţeles să susţină şcolarizarea tinerilor moldoveni, cu condiţia să urmeze studiile în Regat, iar nu la Moscova. Desnaţionalizarea, rusificarea se făceau, în Basarabia ţaristă, în principal prin şcoală, dar şi prin biserică (“Cine a trăit în Basarabia ştie că singurele biserici, în care întotdeauna s-au făcut slujbele în româneşte şi numai în româneşte au fost monastirile”). În alte parte, constată că tinerii studenţi originari din Basarabia conştientizau faptul că sunt români abia atunci când, ajunşi la Mo