Bucatele din rețetare vechi de peste 30 de ani și tacâmurile nu tocmai curate fac parte din meniurile câtorva dintre cele mai ieftine localuri de alimentaţie din Chișinău.

Ieftin şi bun. Iată criteriile principale după care mulţi dintre noi se ghidează atunci când aleg să-şi servească prânzul în oraş. Însă un meniu ieftin nu înseamnă neapărat sănătos. Ne-am convins de acest lucru căutând cele mai ieftine cantine din Chişinău. Prima oprire a fost la cantina Regiei de Transport Electric.

Intrăm în rând cu lumea care aşteaptă la casa de marcat: patru muncitori guralivi în salopete murdare, o tânără drăgălaşă îmbrăcată modest şi un bărbat trecut bine de prima tinereţe, care-şi contempla tăcut hrişca din farfurie. Noi am luat câte o porţie de harcio - o fiertură apoasă cu orez şi extrem de sărată - , o salată de crudităţi cu gust de ulei, un şniţel cu gust acceptabil şi un peşte prăjit decent. În total 37 de lei, conform meniului care nu era afişat nicăieri.

„Aici vin mai mult şoferii, taxatorii, lăcătuşi, administraţia regiei şi oameni din stradă. Cam 150 de oameni pe zi. Cei care ştiu că se simt rău, nu mănâncă aici. Eu, de pildă, am pancreatită şi mănânc doar terciul şi piure de cartofi", spune Raisa Cojocaru, şefa cantinei, arătându-ne reţetarul sovietic, tipărit prin 1980.

CLICK PENTRU GALERIE

PROBLEME DE IGIENĂ

Nici în cantinele studenţeşti situaţia nu e mai bună. În sala de mese a Universităţii Pedagogice „Ion Creangă", cu 27 de lei serveşti o soleancă şi un pilaf cu şniţel de pui. Mâncarea e bună. Tacâmurile însă - de o curăţenie îndoielnică. Aici vin în mare parte studenţi, dar la fel de bine întâlneşti şi muncitori, poliţişti, profesori şi vârstnici. „Iau masa aici pentru că e ieftin. Nu m-am uitat la linguri că sunt cu pete. De doi ani mănânc aici şi nu mi s-a întâmplat nimic", susţine Igor Suruceanu, unul dintre muşter