Selectionerii sint vinovatii principali de esecurile nationalelor Frantei si Italiei la Cupa Mondiala. Agentiile internationale de presa au subliniat vineri ca la editia in curs a Cupei Mondiale 2010 s-a inregistrat o premiera absoluta. Finalistele editiei precedente, Italia si Franta (sau Franta si Italia, in ordinea inmormintarii) au parasit competitia inca din faza grupelor. In plus, pentru prima data in istoria Cupei Mondiale, tara gazda a iesit din cursa dupa prima strigare. Lucru deloc de mirare, fiindca Africa de Sud era considerata una dintre cele mai slabe echipe prezente la Mondial, capatind onoarea de cap de serie doar prin calitatea de gazda. Nici eliminarea Frantei n-ar trebui sa mire prea mult, chiar daca "cocosii" s-au logodit cu Fortuna in momentul tragerii la sorti, capatind una dintre cele mai usoare grupe. Din punct de vedere strict valoric, doar Uruguay ar fi putut pune probleme unei formatii care cuprinde vedete ca Ribéry, Toulalan sau Malouda. Insa Franta nu a reusit decit un singur punct la aceasta editie, punct care poate fi explicat doar prin prudenta uruguayenilor in meciul de debut in fata unei echipe care s-a prezentat doar cu numele. Criza echipei bleu nu este o criza a fotbalului francez, unul dintre cele mai bine organizate din lume. Potentialul este imens, tehnicienii din Hexagon sint cautati pe tot mapamondul, iar virfurile nationalei joaca la cel mai inalt nivel la cluburile de top. Criza echipei Frantei este una de circumstanta, care s-a propagat de-a lungul anilor si il are in centru pe selectionerul Raymond Domenech si, prin inductie logica, virfurile Federatiei de la Paris, care l-au pastrat pe antrenorul-astrolog timp ce sase ani incheiati. Calificarea in finala a "cocosilor" la editia precedenta reprezinta un apogeu al fostului fundas lyonez si acum, la patru ani de la finala pe care Franta ar fi meritat, poate, s-o cistige, re